Uneori am ocazia sa calatoresc in locuri minunat de indepartate de civilizatie, minunat de naturale si cu oameni minunati alaturi de mine, unde pot sa descopar partea salbatica a vietii.
Conectata fiind la partea mea salbatica, obiectivul camerei mele surprinde crampeie din ceea ce a fost o zi… pe gustul inimii mele si simturilor mele. In acea zi mi-am permis sa rad, sa fiu vesela, sa iubesc, sa ma incrunt, sa simt, sa fiu salbatica, sa imi aduc aminte de copilarie, sa povestesc, sa ma bucur de ce vad si aud, sa explorez, sa am curaj, sa nu ma supar, sa fiu eu insami, sa ofer, sa primesc, sa gust, sa ma murdaresc, sa ma curat, sa vad partea frumoasa a lucrurilor.
Si stii ce? Mi-a placut fiecare secunda din acea zi. Si as vrea cat mai multe zile de acest gen. In care sa fiu salbatica, sa fiu reala, sa fiu surprinsa, sa surprind si sa nu imi pierd vremea cu ganduri de genul De ce? Cum de? Oare pot? Cum vine asta? Sa indraznesc? Sa permit asta?
Ce-ar fi sa ne lasam simturile sa o ia razna putin? Sa nu mai gadim atat? Sa simtim doar?Atat. 🙂
Photo credits: colecția personală
0 Comentarii