As fi vrut sa scriu. As fi vrut sa imi urlu supararea. As fi vrut sa iau de gat pe cei care au spus ca e vina lor. As fi vrut sa scriu. In schimb, am facut cat am putut si cat m-am priceput. In rest, am preferat tacerea. De ce? Nu pentru ca nu stiam ce sa zic. Nu pentru ca nu stiam cui sa zic. Nu pentru ca nu stiam cum sa zic.
Am preferat tacerea pentru ca am ajuns la concluzia ca cei care sunt oameni, inteleg si singuri. Nu au nevoie sa le scriu eu cum e sa fii om, cum e sa empatizezi, cum e sa fii alaturi de cineva cand are cel mai multa nevoie de tine.
Iar cei care par ca nu inteleg si judeca, nu vor intelege oricat le-ai explica. Punct.
53.
0 Comentarii