În general, am 2 visuri legate de ce îmi doresc să fac într-un viitor mai apropiat sau mai depărtat. De fapt ar fi unul, doar mai complex. Nu vi-l voi povesti decât așa…pe deasupra. Încă de când eram în facultate și găteam cu prietenul meu de atunci, mi-am închipuit cum ar fi să am propriul restaurant, unul micuț, de familie, intim, cu mâncare delicioasă, gătită cu suflet. Știu sigur că aș avea succes. De unde știu? Thomas Watson Sr. spunea:
„Pentru a avea succes, trebuie să ai inima în afacere și afacerea în inimă.”
Și știu că inima mea ar fi acolo și restaurantul ar fi în inima mea. Ce e interesant este că Vlad, băiatul meu, mi-a povestit visul lui care este pe locul 2. Pentru moment, pe locul 1 este fotbalul. Dar pe locul 2 este exact dorința mea. Cap-coadă. Restaurant de familie, micuț, intim, cu rețetele proprii. Ce pot să zic? Poate că visul meu nu e atât de departe de a fi realizat, cum credeam eu. 😉
Surpriză mare la început de an
Am participat anul trecut la un curs de antreprenoriat. Iar în cadrul acelui curs s-a organizat un concurs, care urma să vină cu rezultatele finale la începutul acestui an. Ei bine, am fost una dintre cele care au mers la nivelul următor: un joc de-a antreprenoriatul, în care urma să mă comport ca în viața reală și să dezvolt o franciză până în punctul în care aș obține o masterfranciză.
Da, provin dintr-o familie de oameni de afaceri, dar eu niciodată nu m-am văzut ca fiind o femeie de afaceri. Mai puțin când eram mică. Dar atunci era doar pentru că îmi plăcea să mă imaginez îmbrăcată într-un costum business, cu fustă și cu pantofi cu toc, coborând dintr-o mașină vintage classy.
Să revin la jocul meu de-a antreprenoriatul. Ei bine, deși nu reacționez bine pe termen lung la stres, sunt destul de competitivă. Iar ideea de a ajunge la nivelul următor, la sfârșitul căruia puteam să îmi îndeplinesc visul cu restaurantul…clar îmi dădea aripi!
Let the game begin!
Am fost introdusă într-o clădire părăsită, în care nu se aflau câteva birouri și niște calculatoare și ușile s-au închis în urma mea, nu înainte să primesc o pereche de ochelari de realitate virtuală. Mi-am pus imediat ochelarii și am apăsat pe butonul care îi pornea. Imediat mi-a apărut în față un tip în costum făcut pe comandă (sunt fată de croitori, știu cum arată un costum custom made).
-Bună, Rahela! Sunt Tudor. Eu îți voi fi alături în călătoria ta prin nivelul 2 al concursului *Ai stofă de antreprenor?*.
Apoi mi-a prezentat regulile și a trecut la primul task: alegerea fie a unui business nou pe care să îl propun eu, fie a unei francize pe care trebuia să o dezvolt cât puteam mai mult.
M-am gândit rapid dacă să prezint un concept de startup la care lucrasem destul de multă vreme. Dar apoi m-am gândit că riscul este prea mare, iar dorința mea de a ajunge în finală este prea arzătoare. O franciză are avantajul de a fi un concept ce are deja succes în alte locuri. Pe lângă asta, beneficiez de know-how-ul francizorului și, ulterior, pe parcursul dezvoltării francizei, primesc sprijin din partea lui, atunci când consider că este nevoie. Plus că există francize ale unor concepte extraordinare, pe care le iubesc. Și nu ar fi un efort atât de mare să gândesc un plan de dezvoltare.
Am ales franciza. Mi-a prezentat o listă cu 10 francize dintre care trebuia să aleg una. La fashion nu mă pricep. Îmi plac bijuteriile, dar nu cunosc piața lor și nici nu pot să spun că înțeleg clientela care cumpără bijuteriile acelea scumpe. Iubesc mirosul de cafea proaspăt prăjită și de cafea preparată pe loc. Dar, din motive tehnice, nu prea pot să o consum. Ar fi tortură să aleg o franciză cu multă cafea implicată.
– Ok, Tudor. M-am decis. Aleg Franciza BOCO. Dacă înțeleg ceva și pot să gândesc precum potențialul client, este mâncarea. Mai ales că…pentru un restaurant particip la concursul vostru.
De ce am ales Franciza BOCO?
Prin gândul meu treceau rapid idei despre cum să abordez lucrurile și cum să obțin rapid o franciză profitabilă pentru a ajunge la nivelul 3, cel final. Enumeram motivele pentru care credeam eu că un astfel de brand va avea succes în București:
– mulți corporatiști – nevoie crescută de diversitate în zona food & beverage
– un nivel în creștere al comenzilor de mâncare la birou
– numărul gurmanzilor este în creștere în România
– multele emisiuni de gătit îi face pe toți ”experți”, ceea ce înseamnă că este nevoie de calitate superioară a mâncării și a experienței culinare (aspect, nume, combinații etc.)
– rețetele celor de la BOCO sunt create de 8 bucătari renumiți bucătari din Franța, fiecare dintre ei deținători a câte 3 stele Michelin. Și știm cât de greu se acordă aceste stele…
– deși mâncăruri rafinate, prețurile sunt la un preț competitiv
Mai sunt, desigur și alte motive, dar deocamdată doar acestea mi-au trecut rapid prin minte. Și m-au convins.
Fine dining la pachet
Acesta este un concept nou pe această piață și presupune mâncare ”frumoasă” în plus față de ce aș fi oferit eu. Asta nu înseamnă că mâncarea din restaurantul meu ar fi ”urâtă”, dar fine dining este la un alt nivel. Iar atmosfera și serviciile de calitate înaltă intenționam să le ofer și eu. Dar într-un cadru mai prietenos, nu prețios.
Punctul forte al acestei francize este faptul că nu mai este nevoie să mergi la restaurant pentru a te bucura de o mâncare rafinată și delicioasă, ci poți să o savurezi chiar și la birou sau acasă. Aceeași calitate în intimitatea casei tale. Ceea ce mă pune pe gânduri. Poate ar trebui să învăț câte ceva și pentru viitoarea mea afacere. Doar de aceea am ales, în principal, franciza asta.
Dezvoltarea francizei BOCO
Apare Tudor din nou:
– Cum vrei să procedezi pentru deschiderea restaurantului?
Dintre cele 3 variante o aleg pe prima: investiție majoră în publicitate online și offline, advertoriale în revistele relevante, bannere online etc., care să anunțe lansarea restaurantului. Pentru lansare aleg un eveniment organizat în aer, în mijlocul pădurii: Fine dining in the sky. Mâncarea preparată de chefi, vinurile cele mai bune și mai potrivite pentru felurile de mâncare, entertainment. Participanții sunt corporatiști din companiile mari din București, câțiva reprezentanți din presă și câțiva bloggeri. Desigur, muzica e live și lansarea are loc la apusul soarelui, pentru o atmosferă naturală de vis. Pentru corporatiștii și bloggerii care postează pe Instagram sau pe Facebook despre eveniment ofer câte o sticlă de vin și o masă livrată într-o zi la alegere, unde dorește.
Prima lună după lansare am o ofertă pentru cei care solicită livrare la birou sau acasă: pentru 5 meniuri, al 6-lea gratis, iar pentru 10 meniuri, primesc desertul gratis și o sticlă de vin. Presa are o săptămână de livrare gratis la birou dacă postează în online cel puțin un articol cu linkuri, fotografii și impresii despre eveniment și mâncare, cu promovare pe cât mai multe rețele social media.
În fiecare săptămână ofer vouchere, bilete la evenimente și cadouri simbolice pentru cei care dau check-in și își exprimă impresiile despre restaurant în social media. Restaurantul se bucură de acorduri de muzică live – soft jazz. Chiar și clienții fideli pe partea de livrare primesc un stick USB cu muzica noastră caracteristică, pentru a recrea atmosfera de restaurant la biroul propriu.
Organizez lansări de carte și de albume muzicale în restaurant, accept să ne deplasăm la evenimente majore ale unor companii, care doresc mâncare gătită la fața locului. Apoi, totul se precipită și, dintr-odată restaurantul meu este în fiecare zi plin, comenzile de livrare curg, iar într-un an deschidem încă 3 restaurante în București.
Ai trecut la nivelul următor! Ai câștigat o masterfranciză!
…se aude vocea lui Tudor și eu arunc ochelarii virtuali de pe ochi și dau buzna afară din clădire! Șansele sunt de partea mea! Restaurantul de familie al meu este! Camerele de filmare surprind fiecare reacție de bucurie, iar eu îl primesc fericită pe Vlad în brațele mele! Visul meu este mai aproape cu un pas!
Surse foto: francize.ro / pexels.com
Disclaimer: Acest articol prezintă fapte fictive. Este doar un exercițiu creativ.,
0 Comentarii