Internetul geme de secrete ale frumusetii. Oriunde te intorci mai afli un secret. Cate secrete or mai fi? Mai e loc si pentru lucruri la vedere? Pentru sinceritate? Pentru fiinta umana nuda?
Clipesti o data, mai apare un articol despre subiectul acesta. Si stii ce ma deranjeaza? Ma deranjeaza ca desi accentul se pune in primul rand pe frumusete, oamenii devin din ce in ce mai urati. Stiu! E o nebunie!
Intelegem frumusetea gresit. Sau mai bine zis nu o intelegem deloc. Si atunci credem ca aceste secrete ale frumusetii ne vor ajuta sa fim minunati in ochii celorlalti.
Partea amuzanta este ca poate vom pacali ochiul facandu-l sa creada ca suntem frumosi, dar asta nu inseamna ca noi nu mai suntem urati. Inseamna doar ca ne pricepem la marketing.
Cum s-a ajuns intr-o astfel de stare a lucrurilor? In loc sa investim timp si efort pentru a evolua, pentru a ajunge cat mai aproape de stadiul de dezvoltare maxima a propriei persoane, investesc in rimel si gene false. In loc sa investim in relatii reale, investim in relatii virtuale care ne gadila orgoliul intr-un mod placut.
Nu voi spune ca aspectul nu conteaza pentru ca as gresi. Dar de la a fi o persoana ingrijita si preocupata sa aiba un aspect curat, elegant si discret si pana la a tipa din toti porii ca nu am alta preocupare decat cum arat…
Cand te uiti in oglinda ce vezi? Doar pelicula de frumusete artificial creata sau vezi un suflet deschis, autentic, sincer? Te vezi pe tine sau vezi un actor ce isi joaca rolul?
De ce preferam, oare, sa fim frumosi in fata ochiului, dar uitam sa fim frumosi in fata sufletului?
Photos credits:
http://www.worldofwanderlust.com/wp-content/uploads/2015/03/audrey-hepburn-travel-hats-2.jpg
http://img01.deviantart.net/07a1/i/2014/349/5/1/inner_beauty__contest_by_alsafysh-d15nl9f.jpg
4 Comentarii
[…] of the beholder (Frumuseţea este în ochii celui care priveşte). Aşa că până una-alta…bucuraţi-vă de frumos în orice formă ar fi. […]
[…] Nu, nu vreau sa fac un pas inapoi. Nu vreau sa stau pe loc. Nu vreau sa ma las prinsa in trecut. Nu vreau sa nu spun ce am de spus. Nu vreau sa fiu acuzata ca nu spun ce gandesc. Vreau sa fiu eu. Vreau sa nu permit nimanui sa schimbe ceea ce eu consider ca nu trebuie schimbat. Vreau sa fiu eu. […]
Ideea în sine de *secret* e hilară…
De ce mi-l dai mie – ca să fiu frumoasă ca tine sau așa cum știi tu că ar însemna frumosul…
Dar poate eu nu sunt interesată de acel frumos obișnuit, poate-mi place altceva…
Sigur, noi două putem fi taxate ca frustrate, că doar societatea aleargă după frumusețe…
Însă de la a te bucura să vezi ceva frumos pană la a fi disperată să fii frumoasă *ca toată lumea* e un spațiu frumușel numit *copie, banalitate, oarecare*… 🙂
Oamenii mereu au fost curiosi. Cu cat ceva era mai de neatins, secret, stiut de putini, cu atat doreau mai mult acel ceva. Treaba cu „secret” clar e marketing.
Fiecare poate sa alerge dupa ce considera ca il face fericit. Trist e ca unii cred ca frumusetea le va aduce fericirea. Adevarata tristete este atunci cand realizeaza ca nu e asa. Abia atunci incep sa vada frumusetea cu ochii lor, nu cu cei ai altora, ai societatii in general.
Cat despre cum ma percepe lumea…ca m-ar putea incadra la frustrate? pfff… putin imi pasa. Prefer sa vad cu ochii mei si sa nu accept viziunea altora ca fiind adevarul absolut si standardul de urmat.
Nu vreau sa fiu inca o femeie perfect asemanatoare celorlalte din jur. Vreau sa fiu frumoasa. Dar cum consider eu ca este frumusetea.