Am câteva prietene foarte faine. Una mai faină decât alta. N-aș putea să spun care este mai minunată decât celelalte. Una dintre ele – una creativă – mi-a oferit cadou pentru ziua mea o…POVESTE! Pornind de la o discuție a noastră, desigur. Altfel cum? Și cum nu puteam ține povestea asta doar pentru mine…am urcat-o aici, să vă bucurați și voi împreună cu mine de cadoul meu. Spuneți voi dacă nu e faină Bianca…
Și norii au probleme, nu-i așa?
– Să nu te joci cu el, spuse Norul Iepuraș către Norul Trandafir Galben.
– Cu el? întrebă Norul Trandafir Galben arătând spre avionul care tocmai trecea printre ei.
– Ei, cu el… Ce treabă avem noi cu avioanele? Ele vin și trec.
– De fapt, nu au ele treabă cu noi.
– Hai, lasă, nu avem noi cu ele, că dacă ne-am prinde mintea și le-am sta în cale, ar trebui să se întoarcă la bază.
– Să știi că ai dreptate.
– Deci nu despre avioane era vorba, ci despre (arată cu capul și zice disprețuitor) norul ăla…
– Ăla care, că sunt o sumedenie pe cer, mai că-mi vine să fac o horă mare și să…
– Nicio horă mare. Sau o horă mare, minus un nor. Minus norul ăla.
– Norul Rechin? Ce ai cu el?
– E urât.
– Nu e urât. E foarte reușit.
– E jalnic.
– Jalnic? Mi se pare măreț.
– A, vezi, ai ajuns unde am vrut eu – e încrezut.
– De unde ai scos-o?
– Ai zis că e măreț…
– Mă refeream că e impresionant…
– Mama zice *măreț* când cineva e înfumurat.
– Și ți se pare că eu sunt mama ta?
– Dar, oricum, mama are dreptate mereu. Să fie clar: nu te joci cu Norul Rechin.
– De ce?
– Pentru că ar trebui să mă joc și eu cu el, doar suntem împreună tot timpul.
– Așa și? Nu e mai amuzant să ne jucăm toți trei?
– O fi. Dacă luăm cu noi Norul Curcă sau Norul Lipitoare.
– Da’ ce, ai ceva cu Norii viețuitoare din apă?
– Ei, așa putem lua și Norii Rățușcă sau Stea de Mare.
– Hiii….
– Ce-ai pățit?
– Vine spre noi Norul Rechin. Ascunde-te, dacă nu vrei să stai de vorbă cu el. Eu sunt chiar entuziasmat să fim prieteni.
– Ce urâcios poți fi! Ce urâcios poți fi! Mă dai pe mine deoparte, care sunt deja prietenul tău ca să …
– Fugi, am zis, că e la câțiva metri de noi. Nu de alta, dar te și aude de acum.
Norul Iepuraș o luă la goană.
– Din cauza mea a fugit pufoșilă ăla? se interesă Norul Rechin, în vreme ce-l ciufulea pe Norul Trandafir cu aripa stângă. Vezi că ți se cam revarsă petalele astea, ar trebui să le mai aduni, altfel rămâi fără ele.
– Bine că mi-ai zis, o să mă uit în oglinda lacului și o să mă aranjez. Ce zici, facem o tură împreună?
– Ești singurul nor care mă vrea ca partener de plimbare, suspină Norul Rechin. Ce au ceilalți cu mine?
– Nu știu eu ce au, dar știu ce nu au… Și dacă tu nu știi despre ce este vorba, vrei să-ți spun eu ce n-au? N-au dinții tăi și ghimpii mei.
Norul Rechin râse.
– Dar suntem nori, dinții mei și ghimpii tăi sunt din nimic, nu putem face niciun rău.
– Ei, râse și Norul Trandafir, norul care se teme, se teme și de … forma lui, cu atât mai mult de dinți și ghimpi falși, ca ai noștri.
– În acest caz, ce ne pasă nouă de ceilalți? Ne alergăm puțin?
– Întâi, să-mi oglindesc fața în lac, să-mi refac forma, apoi întreg cerul este al nostru, îl asigură Norul Trandafir pe Norul Rechin.
– Eu mă bucur, dar ție n-o să-ți pară rău că nu mai ieși cu Norul Iepuraș?
– Îmi pare rău pentru el, că e răutăcios. De el nu-mi pare rău: dacă în tine vedea doar dinții, îți dai seama că în curând și în mine vedea doar țepii… Că așa sunt ăștia pretențioși: se uită doar la ceea ce înțeapă; mângâierea pe care o putem da nu o bagă în seamă.
Norul meu Rechin
Cum spuneam, povestea asta a pornit de la o discuție dintre mine și Bianca, în care povesteam despre cât de frumoasă este priveliștea de la geamul meu și ce nori frumoși au fost ieri lângă casa mea. Eram foarte entuziasmată că am prins într-un cadru un nor-rechin. E cel din imaginea de sus. Vedeți și voi rechinul, nu-i așa? Nu sunt singura, nu? Și da…am cele mai frumoase priveliști, în orice anotimp. Iar Bianca s-a bucurat de bucuria mea și l-a făcut vedetă pe norul meu rechin. Dă din coadă acum, îl vedeți? :))
0 Comentarii