O citesc destul de des pe Simona Tache. Astăzi am văzut pe pagina ei un titlu care mi-a atras atenția. De ce? Pentru că sunt și eu interesată de ambele domenii: primul ajutor, dar și decența noastră, a muritorilor față de alți muritori.
Se pare că ieri a murit un om la metrou, în ciuda eforturilor de resuscitare depuse de o cititoare a blogului Simonei Tache. În urma respectivei experiențe cu final nefericit, cititoarea i-a trimis Simonei un mesaj legat de comportamentul celor din jur în momentul în care omul respectiv s-a prăbușit la pământ. Călătorii mai degrabă au depus eforturi să încurce medicul care încerca să salveze o viață decât să ajute.
Cred că mesajul acesta este extrem de binevenit și ar trebui citit cu foarte mare atenție. Pe scurt, mesajul spune că dacă nu știi să dai primul ajutor, măcar lasă-i pe cei care știu să acorde acest ajutor atât de necesar să își facă treaba nestingheriți. Am preferat să pun un fragment și aici, poate se prinde ceva de fiecare dintre noi.
„Dragă prietene, coleg de existență,
Sunt un amărât de medic care tocmai și-a practicat meseria în stradă, fără halat, fără stetoscop, fără ecuson. Un om la fel ca tine. La distanță de câțiva metri de mine s-a prăbușit un alt om. Îți scriu pentru că azi mi-ai stricat complet ziua și m-ai umplut de amăreală și nedumeriri. Hai s-o luăm pe puncte:
– Când m-ai împins, la urcarea în metrou, am presupus că te grăbeai. Așa că, mai târziu, nu am înțeles cum de ai găsit răgazul să mă filmezi cu telefonul, în timp ce făceam masaj cardiac. Sper ca măcar să-ți folosească înregistrarea, poate ajungi să prinzi câteva idei de bază, urmărind-o. De fapt, chiar îți recomand un videoclip, dacă îți plac filmele cu bătăi, o să recunoști și personajul, îl cheamă Vinnie Jones.
– La fel, te rog să mă crezi că știu cum se face masajul cardiac, mai ales după ce ți-am spus că sunt medic. Nu trebuie să-mi spui că inima e în stânga și acolo se apasă, nu pe centru, cum făceam eu. Inima poate fi și în drepta, rar ce-i drept, dar nu de aia apăsam eu acolo. (nota mea: Dacă nu știai asta, urmărește video de mai jos să vezi că femeia asta chiar știa ce spune)
– Când i-am ridicat hainele ca să pun urechea pe piept, nu voiam să vad dacă are maiou curat. În schimb, te-am rugat să faci liniște, că poate aud ceva bătăi… N-ai tăcut, dar probabil era mai important să comentezi tu evenimentul.
Pentru a citi restul articolului intră pe blogul Simonei Tache.
Eu zic că tare bine ar fi dacă ar exista măcar un semestru în școală, o dată pe săptămână, un curs din care copiii să învețe să acorde primul ajutor. Ar salva multe vieți, de multe ori chiar ale copiilor. Dar deh…informația e putere. Nu putem lăsa o astfel de putere în mâna copiilor, adică a viitorului nostru.
Photo credits:
http://www.cprprofessor.com/
0 Comentarii