Pe cărări de munte în Thassos

După atâtea zile de plajă și mare – ceva ce nu am mai făcut de mulți ani – am simțit nevoia acută de munte. Și cum deja îl descoperisem în Limenaria pe Nikos (proprietarul unui magazin fain de suveniruri), care părea se fie pe placul nostru în ceea ce privește informațiile legate de plaje și locuri faine, am apelat din nou la el. Așa am avut confirmarea că merită să mergem unde aș fi vrut să ajung eu, adică la Kastro.

Un sat care renaște

Am aflat chiar înainte să ajungem acolo la fața locului că satul este în reconstrucție și că abia în vreo 10-20 de ani va reveni la splendoarea lui. Și totuși, ni s-a spus că merită efortul. Și mare dreptate a avut Nikos. Drumul până acolo – numai curbe, numai copaci frumoși, munți și văi care mai să mă facă să uit că eu eram șoferul. Iar când am ajuns, am descoperit o mulțime de case din piatră dărâmate, dar și unele – nu puține – în reconstrucție.

Prima casă întâlnită arăta foarte bine și avea un număr de telefon în poartă și informația că acolo poți să închiriezi cameră, dacă vrei să te bucuri mai mult de o zi de priveliște. Ne-am plimbat printre case, am descoperit toate cotloanele, apoi ne-am îndreptat spre Taverna lui Kostas, de care citisem și pe net, dar îmi povestise puțin și Nikos. Mi-a fost recomandat să cumpăr miere de la el, că e tare bună și că iaurtul cu miere și nuci este de neratat.

La Taverna lui Kostas

Așa că, după primirea făcută de Kostas alături de viespele lui și jocurile lui enervante (că nu le-am putut dibui pe niciunul), am cerut un iaurt cu miere și nuci, pe care l-am savurat cu mare plăcere alături de Vlad. Kostas e grec, iar părinții lui au plecat cu tot cu el în Germania să lucreze, pe când el era copil. Așa că, Kostas e un grec mai neamț în atitudine, iar prima casă întâlnită în sat era casa lui.

Tot el ține și cheile Bisericii Mari din Kastro. Una dintre turiste a vrut să vadă biserica înainte să termine iaurtul. Dar Kostas, foarte serios, a întrebat-o dacă a terminat iaurtul. Cum turista nu terminase, Kostas i-a zis sec: First yoghurt, then church. Turista s-a așezat la loc și a terminat cuminte, ca un copil care a ascultat de părinte, ca să poată primi jucăria preferată. 😀

Dar e tare șotios Kostas. Știe să se poarte cu copiii și are multe jucării de stimulare a creativității pentru ei. Așa că Vlad a fost ocupat tot timpul cât am fost acolo, eu putând să fac turul tavernei, cu telefonul în mână. În interior, taverna e plină de fotografii cu Kostas și diverși turiști, poze mai vechi, mai noi. Pe lângă asta,  mai găsești bancnote din diverse țări, inclsuiv România, niște albume de prin Mehedinți și Bucovina și un război vechi de țesut.

Pe terasă, descoperi un hamac și o zonă tare minunată, sub un copac bătrân, plin de secrete. Nu am putut pleca până nu ne-am dat în hamac toți și până nu am cumpărat mierea faimoasă a lui Kostas.

Drumul de întoarcere a fost la fel de minunat ca la venire, doar că nu mi-am mai chinuit mașina, ca la urcare. Ajunși în Limenaria, am căutat o croazieră de o zi, ca să ne bucurăm de tot ce ne poate oferi insula. Am stabilit cu un căpitan croaziera pentru duminică și gata excursia pe ziua de azi. Acasă pentru cină și somn de voie. 😉