După 13 ani de când am fost în zona asta prima și singura dată, într-o iarnă, m-am întors pe Costa de Sol la sfârșitul primăverii – începutul verii anului 2018. De data asta, am venit singură să descopăr ceva orașe albe din Spania și am crezut că voi bântui singură în zonă. Dar, din fericire, lucrurile s-au așezat bine de tot și am avut companie întreaga vacanță.
După ce am trăit aventuri de nedorit chiar înainte să fac bagajele în dimineața plecării, am zburat spre Andalusia, mai exact Malaga. Fiindcă fusese un weekend extrem de aglomerat, cu diverse drumuri prin țară, cu concerte, cu nuntă, cu dormit incomod câteva ore, seara când am ajuns în Spania, am dormit dusă, neîntoarsă.
Primele zile au fost menite dormitului, discuțiilor cu prietena mea – de care îmi era îngrozitor de dor, cumpărăturilor, localuri din zonă și micile orășele din apropiere. Dar toate acestea au fost doar un antreu pentru minunățiile pe care urma să le cunosc sau să le reîntâlnesc. Să începem cu o cunoștință veche a mea.
O nouă față a acestui oraș
Acum 17 ani am vizitat pentru prima dată acest oraș. Nu am stat mult, doar câteva ore, așa că nu am avut timp să îmi fac o părere mai elaborată cu privire la acest oraș. E adevărat că nici în 2018 nu l-am vizitat decât tot câteva ore, dar, de data aceasta, am străbătut la pas zeci de străduțe obscure, înghesuite și pline de farmec.
Iar pentru că am mers aiurea pe dealuri, prin zonele rezidențiale cu priveliști frumoase asupra întregului oraș, am rămas fără baterie la telefon. Asta într-un oraș pe care nu îl știam cam deloc, fără să am o hartă la mine, singură fiind.
Lumea nu prea știa engleză, așa că am fost nevoită să fac un fel de rezumat al propozițiilor pe care doream să le exprim și să mă rezum la un salut scurt, câteva cuvinte de legătură și numele spaniol al obiectivelor. Desigur că am plusat și cu o față nevinovată, combinată cu o expresie nedumerită și ușor rugătoare, în același timp. Asta ca să fie clară intenția mea. Nu știu foarte multă spaniolă, dar am reușit să înțeleg, cât de cât, indicațiile și am ajuns de fiecare dată la destinația dorită. Am mai savurat și niște tapas la un bar de colț, în timp ce telefonul meu se încărca la bar. 🙂
Mereu în întârziere prin Granada
Nu am ajuns la timp la Alhambra ca să pot vizita o parte pe care nu o mai văzusem încă, dar am reușit să intru într-una pe care deja o știam și am avut acces și la o priză (în toaletă:)). De aici, cu telefonul încărcat puțin, am plecat pe jos, pentru că taxiul, de fapt taximetristul voia să mă înșele (conform spuselor chiar ale localnicei care mă sfătuise să iau taxiul) și să mă taxeze mult prea mult, doar pentru că eram turistă.
Așa că, la pas, am ocolit Alhambra, am văzut un șarpe, am dat peste niște cadre faine pe drum și am ajuns, după un urcuș considerabil, la un local unde eu și tipesele cu care am închiriat mașina, ne cumpărasem bilete pentru un spectacol de flamenco.
Spectacol de flamenco în grota-frigider
Cuevas Los Tarantos, localul de care vă povestesc, e localizat într-un fel de grotă cu tavanul arcuit, luminat obscur și destul de înghesuit. Nu aș vrea să uit să menționez cât de frig era înăuntru, deși afară mergeam în maiouri, chiar și seara. Dar aici nu știam ce să mai pun pe mine, să nu îngheț cu totul. Nasul mi-a fost tot spectacolul rece!
Ce am de spus despre acest spectacol este că îmi pare tare rău că nu am avut parte de spectatori mai educați, care să nu se frece de dansatori, în timpul dansului, ca să se ducă la toaletă sau să ceară mai multă apă sau cine știe ce. Dar nah, nivelul de educație al turiștilor pe care îi întâlnești când călătorești nu este întotdeauna unul ridicat.
Dansul a fost minunat, doar că sunt convinsă că dansul dansatoarei veterane a fost scurtat la alegerea acesteia din cauza lipsei de educație. Prin urmare, nu uitați că regulile privitoare la participarea la orice spectacol cu artiști se aplică și atunci când călătoriți. Nu vă fâțâiți în timpul spectacolelor, nu vorbiți tare, nu deranjați artiștii în timpul actului artistic.
***
Și acum să vă și arăt câteva imagini din această aventură de o zi pe Costa del Sol. Țineți cont, vă rog, că unele poze au fost făcute acum vreo 17 ani, iar altele acum 4-5 ani, cu telefoane care nu erau foarte performante. 🙂
0 Comentarii