Mă numesc Daniela şi sunt superficială!

Rahela, iar îmi dai teme pentru acasă. Dar acum e oarecum mai uşor, şi în acelaşi timp incomod, să ating subiectul ce îmi aleargă prin minte de ceva vreme.

Dacă data trecută mă luam pe bună dreptate de femeile ce-şi calcă în picioare bărbaţii, întorc moneda şi mă leg de bărbaţi (şi de unele femei, again).

Acum este despre bărbaţi

Acum ceva vreme, mai precis anul trecut, am fost întrebată de către un reprezentant al sexului masculin, de ce nu îl plac (nu e primul şi nu va fi ultimul). Despre ce tip de bărbat prefer, vom vorbi în alt articol.

Săptămâna trecută un alt reprezentant, şi-a exprimat bucuria de a vorbi cu mine pentru că, citez, „ Nu sunt o ciută ca altele, ci sunt frumu.” I-am replicat că „Mă bucur că nu sunt o ciută pentru că de fapt sunt o Ciucă.”  Şi l-am rugat să îmi spună ce înseamnă „frumu”. Știam. Dar, pentru frumusețea mea şi a limbii române, suna mai bine întreg.

Ce au în comun cele două întâmplări? Simplu: ambele sunt bazate pe percepţia exterioară, încă din primele 3 secunde în care cunoaştem o nouă persoană. Şi conform ,sau nu, intuiţiei noastre ştim deja cu cine stăm de vorbă. Dar de când exteriorul ne spune de fapt cu cine stăm de vorbă?

Vizualul, da, este extrem de important pentru bărbați

Da, atracţia vizuală e primară la bărbaţi. Dar hai să îţi mai spun ceva: educaţia vizuală ar trebui să te preocupe mai întâi. Ca superficialitate avem destulă. Aici mă includ şi pe mine. Şi e o luptă teribilă.

Am întâlnit atâţia tineri, băieţi şi fete, care îi calcă în picioare cu vorbele lor pe alţii, că mie una mi se taie pasiunea de la primul cuvânt. Nu pentru cel barfit, ci pentru cel ce grăieşte.

Aşadar, eu stau şi mă întreb: unde e respectul pentru femeia din faţa ta? Indiferent cine e, dacă ai sau nu o legatură cu ea,  sau dacă  a moştenit o genă câştigătoare, ar trebui să te intereseze prea puţin.

Totul e atât de normal şi fata/femeia ar trebui să accepte fără echivoc intimidările şi jignirile altora. Că în fond, ce poate păţi? Că-s doar vorbe în vânt cu dublu tăiş.

Educația primită acasă este fundamentală

Încă nu îmi dau seama daca în cei şapte ani de acasă ai învăţat că respectul deşi se câştigă, trebuie să fie prezent oricând şi oricum. Că asta te face în fond bărbat.

Protecţia, grija, atenţia toate izvorăsc din iubire pentru celălalt. În cazul ăsta cealaltă. Că undeva, în jurul maturităţii tale ar fi trebuit să ştii că fiecare femeie e importantă şi preţioasă. Ştim ca nu toţi sunt egali în cultură, inteligenţă emoţională sau educaţie de orice fel.

Dar ceea ce ştiu cu siguranţă, este că având astfel de atitudini, ceea ce ne reuşeşte e să creăm o stare de hater-eală în sufletul băieţilor de azi, care nu vor face decât să privească femeia ca pe un obiect în bătaia puştii. Pardon, cuvintelor. Că doar avem liberă exprimare.

Aşadar dragule, Îmi pare rău, dar trebuie să îţi spun că…