Dacă aș fi copil din nou, m-aș îmbrăca de la Ninina

Ca părinte, eu cred că am învățat o lecție foarte importantă legată de ținuta copilului. În general, am ajuns la concluzia că lui Vlad nu îi este deloc bine și nu se simte în largul lui atunci când îl îmbrac elegant. Adică să îi dai o cămașă, pantaloni cu dungă și pantofi eleganți este un chin pentru el. Când era mic, îl îmbrăcam frumos, cum îmi plăcea mie și cum probabil fac toate mămicile. Dar îl vedeam cum ținuta minunată în care îl împachetam cu atâta grijă se transformă în praf și pulbere după 2 ture printr-o baltă sau 2 căzături în iarbă.

Când eram mică, eram chic. Pentru o secundă.

Pe aceeași linie, îmi amintesc poveștile mamei mele despre cum era când eram eu mică. Aveam cele mai frumoase rochițe, tricotate special pentru mine, fiecare dintre ele unicat. Îmi cumpărase pălărioară roșie, aveam ciorăpei albi, săndăluțe chic, poșetă asortată… Ei bine, totul era ok până ieșeam din casă. Aici începea alergătura și chinul pentru mine. Cu toate eforturile mamei mele de a mă menține curată măcar până ajungeam la destinație, să fac impresie, acest lucru rareori îi reușea. Cozile mi se desfăceau, ciorapii se rupeau, rochia se murdărea sau se agăța, fața era ca de cărbune…Nu am fost și nu sunt o persoană care să stea locului prea mult. Nu pot.

Vlad e și el chic. În crocși.

Știindu-mă așa…de ce să îmi chinuiesc copilul să stea drept, cum se aștepta mama mea de la mine? Ei bine…încet, încet am priceput că degeaba dau o mulțime de bani pe haine scumpe și faine, că Vlad oricum va prefera crocșii, pantalonii ăia rupți și colorați de el și un tricou ori mult prea mare, ori mult prea urât, dar cu valoarea sentimentală pentru el. Prin urmare, am renunțat să îmi mai fac probleme legate de cum arată. Atâta vreme cât știu că hainele alea erau curate când le-a pus pe el și că el se simte confortabil și îi place cum este îmbrăcat, părerile altora chiar nu contează. Și uite așa am ajuns cu el la cumpărături, Vlad purtând un tricou de adult care îi ajungea puțin deasupra genunchiului (dar era de fotbalist) și în crocși.

Părinții nu știu să cumpere haine pentru copiii lor.

Mergând prin hipermarketuri, am remarcat 2 trenduri îngrozitoare la îmbrăcămintea copiilor pe care îi vedeam cu părinții la cumpărături. Unii erau gătiți de parcă se duceau la plimbare pe bulivard, într-o zi frumoasă de duminică, în timp ce părinții erau în șlapi, egări/pantaloni scurți și bluze mulate. Alții erau îmbrăcați ca și cum ar fi aterizat într-o grămadă de haine și au ales cu ochii închiși niște haine. Cunosc acele considerente financiare care forțează părinții să cumpere haine ieftine. E un fapt. Daaaaar, 2 tricouri albe, simple, fără sclipici (NU rozul acela de te dor ochii), o pereche de pantaloni scurți (nu din aceia sub fund, cum am mai văzut, pentru că lumea e plină de nebuni) sau o fustiță colorată pastel găsești la prețuri ok.

Câștigul este că ai un copil care nu arată ca și cum ar fi un bazar ambulant, îl înveți cum să se îmbrace frumos când va fi adult, respectul față de sine crește și va învăța să combine inteligent hainele și culorile. Nu este nevoie de bani mulți să reușești asta. Oricum, nu e nevoie să fie plin ochi dulapul copiilor, pentru că ei cresc repede. Mai bine haine ieftine și simple, decât multe haine care arată ieftin nu prin calitatea materialului, ci prin alăturarea de culori sau prin nuanța îngrozitoare pe care o alegi.

Încă o chestie. Dacă un copil vrea o haină, nu înseamnă că trebuie să i-o și cumperi. Îl poți învăța să fie cumpătat. Îl poți învăța să cumpere ce este de calitate (și durabil), la banii cei mai buni. Așa economisești niște bani și poți să îi cumperi haine mai de calitate, mai scumpe. Nu?

Mi-ar plăcea să mă îmbrac de la Ninina.

Uite, dacă aș fi din nou copil, eu m-aș îmbrăca de la ninina.ro. Am descoperit site-ul de curând și mi se pare absolut perfect mulat pe gustul meu. Și hainele mai sunt și din bumbac… Hainuțele astea se potrivesc cu Rahela desculță (așa cum stăteam când eram pitică) și cum încă sunt, când locul și momentul permit. Îmi plac și îmi plăceau hainele simple, aruncate pe tine fără efort, cu care parcă te-ai născut să fii îmbrăcată. Haine care nu te limitează în mișcări și care nu te obligă să pari scorțos. Și așa mi se par aceste haine. Naturale, simple, elegante, lejere.