Am început de curând o serie de articole despre locuri frumoase din România și despre oameni interesanți din zonele respective, adunate sub hashtagul #LocDeSufletRomânesc. După ce am vorbit cu Diana Slav despre al său Constanța Walking Tour, e rândul lui Alex Oprea, care ne va povesti despre orașul Cavnic, o fostă zonă de exploatare minieră. Apoi vezi și articolul despre Dobrogea, povestită cu șarm de Galia Dan.
Bună, Alex! Îți mulțumesc că ai fost de acord să discuți cu mine despre Cavnic, un loc drag ție. Trebuie să recunosc, l-am aflat datorită postărilor tale de pe Facebook. M-am îndrăgostit pe loc de orașul acesta și m-am hotărât să îl promovez și eu. Este cel mai bun moment să ne redescoperim țara, nu-i așa? Mărturisesc că sunt tare încântată că ești în lista mea de prieteni de pe Facebook. Fotografiile tale îmi aduc nenumărate momente de frumos, exact atunci când am nevoie de ele. Hai să vorbim acum și despre tematica acestui interviu.
Cine este Alex Oprea și de ce postează atât de des despre Cavnic?
Pentru că mulți dintre cei pe care i-am întrebat despre Cavnic nu știau absolut nimic despre acest loc, te rog să îmi povestești ce ți se pare ție important să știm.
Există în zonă ghizi de turism sau un birou de turism?
Ce trebuie să avem la noi neapărat când ne hotărâm să vizităm Cavnic?
Spune-mi, te rog, o legendă locală, care oferă și mai mult farmec locului.
Legenda ciobanului Cap Mic
Într-una dintre zile, pe când era cu oile la păscut, a zărit o piatră ce lucea în iarbă. Fiind curios, a ridicat piatra, s-a uitat cu atenție la ea și și-a dat seama că acea pietricică ce o ținea în mână era chiar un bulgăre de aur.
Fericit nevoie mare, a fugit la vale, și-a adus toată familia și toate neamurile la stână și, astfel, au întemeiat un cătun. Desigur că ciobanul Cap Mic a renunțat la ciobănit, reorientându-se către căutarea de aur. Și uite așa, la poalele muntelui s-au adunat casele unele după altele, meseria de bază a locuitorilor fiind mineritul.
Vâlva Băii
O altă legendă locală vorbește despre Vâlva Baii, un duh al muntelui. Vâlva este un fel de duh de care minerii se tem, pentru că îi ademenește cu voce de femeie. Dacă te iei după voce, cazi în puțuri, ești prins de surpări. De fapt, este o frică ce te cuprinde când ești adânc în măruntaiele galeriilor, singur cu lampa de carbid. Orice picur de apă care se întâmplă să cadă pare un tunet puternic. Vâlva Băii este ca o fantasmă, nu o poți pipăi, dar te cuprinde ca o umbră, te învăluie în neant. Ai senzația că este cineva lângă tine, un dușman de moarte, dar nu îl poți vedea.
Nimeni nu are scăpare în fața Vâlvii Băii. Pe mulți i-a omorât, i-a amuțit, i-a orbit și i-a paralizat. Tot ce poți face este să îți faci cruce și să te rogi fierbinte, cu lacrimi în ochi. Și mai ales, în fața muntelui trebuie să vii cu gândul curat.
Legenda Brondoșilor
Cavnicarii păstrează încă obiceiuri de sute de ani, de o frumusețe extraordinară. Unul dintre aceste obiceiuri este Colindul Brondoșilor . În Cavnic, chipul colindătorilor este cu totul altul decât al colindătorilor tradiționali. Tinerii ies pe ulițe cu opinci în picioare, nădragi și cămașă albă tradițională, decorați cu ciucuri și panglici colorate, zeci de clopote prinse pe costume, iar fețele le sunt acoperite cu măști mari, din piele de oaie, pe care se prind limbi lungi și roșii. Îmbrăcați așa, colindă orașul, pentru a alunga spiritele rele.
Legenda Brondoșilor zice că, acum câteva sute de ani în urmă, aecști au salvat orașul de invazia tătară. Au făcut asta folosindu-se de costumația înspăimântătoare și de zgomotul puternic făcut de clopotele de pe costume. Prin anul 1717, tătarii s-au hotărât să înnopteze în apropierea unui loc din oraș numic ”Stâlpul Tătarului”. Locuitorii din oraș, împreună cu cei din Surdești, sub conducerea lui Toader Crăciun, au pus la cale un plan să îi atace, deși erau clar depășiți numeric. au tăiat copacii doar cât să rămână în picioare, apoi i-au tras peste tătari de i-au strivit. Apoi, i-au atacat pe supraviețuitori cu furci și topoare, cu trunchiuri de brad golite cu carbid și, costumați în Brondoși, au năvălit peste tătari cu urlete, cu bubuituri și clopote asurzitoare. Atât de tare s-au speriat tătarii de creaturile îngrizitoare, încât au fugit care încotro. Și așa au scăpat țara de tătari locuitorii din Cavnic și Surdești. Iar în cinstea acestei victorii, au păstrat tradiția brondoșilor, îmbinată cu sărbători creștine.
Ce mă bucur că am aflat atâtea legende de care nu am auzit niciodată, despre un loc despre care nu știam nimic până acum câțiva ani. Ce crezi că s-ar putea face pentru dezvoltarea zonei din punct de vedere turistic?
Nu crezi că, dacă se mărește numărul turiștilor, Cavnic va fi afectat de persoane needucate, de modificări ale ecosistemelor zonale?
Bunul simț turistic încă lipsește la o bună parte dintre noi, din păcate. Există și acest risc și chiar ne-am lovit de câteva aspecte cu cei care ies la picnic și cu practicanții de off-road. Știu că oamenii sunt diferiți și fiecare avem pasiuni diferite. Respect asta, însă cred că respectul ar trebui să fie reciproc și să folosim trasee diferite. Din câte se știe, practicarea de off-road e interzis prin lege.
Ce nu ar trebui să facem când ajungem în Cavnic?
Știu că jobul te trimite pe coclauri adesea, dar și că faci asta cu plăcere, mai ales în afara programului. Care este locul tău preferat din zonă?
Așa este, în afara programului cam tot pe coclauri mă găsești, iar locul meu preferat ar fi zona Pietrele Șoimului. La baza pietrelor se găsesc șure vechi de lemn, care aparțin oamenilor care au pământuri pe aici, iar după ce aceștia cosesc terenurile, rămân clăi de fân care înfrumusețează peisajul.
Îmi mai place această zonă, deoarece primăvara, la topirea zăpezii, câteva cascade frumoase sunt alimentate de apă, acestea fiind secate în tot restul anului, Pe lângă asta, zona este mai greu accesibilă, ceea ce o face mai sălbatică și mai neexplorată. Stâncile proeminente oferă câteva puncte de belvedere asupra Cavnicului și zonei înconjurătoare.
Chiar pe una dintre stânci, la inițiativa asociației CAVNICarii, a fost amplasat un drapel al României, activitate la care am participat și eu, ca voluntar. În 2018 am marcat și traseul ce duce până la drapel, iar în toamna anului 2019 am curățat și am marcat un traseu care face legătura cu traseul ce duce spre Cavnic și spre Vf. Mogoșa.
Dacă tot am adus discuția aici, te rog să faci un top 5 locuri pe care le recomanzi să le vizităm în Cavnic.
Cavnicul, fiind un orășel mic, nu ar avea foarte multe de vizitat, în afară de piscine, o biserică, Stâlpul Tătarilor și un muzeu mic. Prin urmare, o să mă extind cu recomandările spre câteva obiective turistice din jur, ale căror trasee pornesc și din Cavnic.
0 Comentarii