Pentru mine, Grecia este ca un fel de țară a ruinelor frumoase. În Grecia am văzut pentru prima dată ruine frumoase și, de atunci, a rămas că dacă vreau să văd ruine, mă duc până în Grecia. Prin urmare, nu puteam să ajung în insula Thassos și să nu dau o tură pe la câteva pietre străvechi. Chiar dacă nu sunt cele mai frumoase pietre și chiar dacă țara asta are locuri mult mai frumoase, pline de pietre vechi pe care să le poți vizita.
La coadă la muzeu în Theologos
Dar, înainte să mă duc la ruine, am făcut o vizită la un muzeu de vechituri din satul unde am stat. Pentru că știam că pe Vlad nu îl interesează prea mult obiecte vechi, înainte ca băieții să se trezească, am plecat eu și Bia la muzeul cel mai important din sat, Muzeul Folcloric din Theologos, un fel de muzeu al satului grecesc. Am ajuns la ora menționată ca oră de deschidere, dar încă era închis. Ne-am așezat cuminți și am așteptat să vină cineva să deschidă ușa. După vrem jumătate de oră, timp în care s-a mai alăturat o pereche cozii formate de noi două, în sfârșit, a deschis o doamnă ușa muzeului.
Timp de vreo 3 sferturi de oră am tot fotografiat, analizat și admirat diferite obiecte tradiționale grecești, din insula Thassos, descoperind la subsol și niște obiecte de cumpărat, dar fie erau prea oribile la miros, fie erau deteriorate prea tare pentru a putea fi considerate suveniruri cumpărabile. Dar nu regret că am fost. Am redescoperit obiecte vechi ce mi-au trezit amintiri dragi, fie am descoperit unele noi, de care nu știam.
Marble Beach, visul alb din insula Thassos
După ce am recuperat de acasă și băieții, am plecat în direcția Portului Limenas. Dar până să ajung în port, am dat de 2 plaje frumoase cât nu se poate spune: Marble Beach (Saliara Beach) și Porto Vathy. Deși am înțeles că, acum câțiva ani, acestea două erau mult mai frumoase, mie tot mi s-au părut minunate. Depinde ce dorești să vezi. Dacă vrei să vezi praful alb, rampele și gropile, vezi asta. Dacă vrei să vezi un peisaj de iarnă în mijlocul verii și priveliștea minunată formată de blocurile de marmură, verdele albicios al pomilor și albastrul mării, asta vezi. Și eu, cu siguranță, aleg mereu să văd frumosul locurilor unde merg.
Barul turcoaz de pe malul mării forma un contrast superb cu apa albicioasă de la pietricelele albe. Muzica era cam tare, dar eu am prins niște ritmuri bune, așa că nu m-a deranjat. Oamenii nu făceau gălăgie mare, Vlad s-a aruncat fără ezitare în valurile cam mari – dacă mă întrebi pe mine – și se tot rostogolea fără oprire cu ajutorul lor, râzând. M-am plimbat pe mal, am făcut poze, am râs de și cu Vlad, mi-am relaxat ochii și mintea cu minunatul peisaj și apoi am plecat mai departe, spre Porto Vathy, unde n-am mai oprit, ci doar am făcut câteva poze în trecere. Aici plaja era mai mare, mai liberă, dar tot mai mult mi-a rămas Saliara Beach în suflet. Clar insula Thassos are câteva locuri fix pe gustul meu. 🙂
Trebuie să vă zic că am reușit să mă relaxez pe drumurile astea deși nu știam dacă micuța mea mașină v-a putea urca rampele abrupte, pline de praf alb, mai ales că rezervorul era pe roșu de multă vreme și țineam pumnii să reușim să ajungem în port, să alimentez.
Portul Limenas și ruinele grecești din insula Thassos
De reușit să alimentăm, am reușit și apoi ne-am aventurat pe străzi înguste și dubioase, pentru a urma indicațiile Waze-ului, care ne ducea când la niște ruine, când la altele. De Poarta lui Zeus și a Herei am dat fără să vrem. Era pe stânga, pe drumul spre port. Și nu am putut să nu oprim. Apoi am fost și la Muzeul de Arheologie, vechea agoră din insula Thassos, apoi Poarta lui Silenus, un amfiteatru mic de tot (nu mai știu cum îi zice, când îmi amintesc, completez aici numele). La amfiteatrul mare al lui Dyonisos nu am putut ajunge, pentru că era în fază de recondiționare. Așa că, a rămas pe data viitoare.
După ce am terminat cu ruinele, am luat la pas partea centrală a portului, intrând în diverse magazinele, în drum spre ceea ce mă așteptam să fie minunatul bar Karnagio. Dar, la momentul când am ajuns eu, nu era deschisă decât partea de jos, totul părea a fi cam pustiu, uzat, dar nu la modul plăcut. Nu ne-a plăcut, așa că, am căutat un loc unde să mâncăm și să avem parte și de un vibe fain. Am ascultat și dorința lui Vlad și am ales Drift Bar, un loc unde mâncarea era foarte bună, nu scumpă, iar ospătarii simpatici și glumeți. Mai multe într-un articol separat despre mâncare.
Ne-a plăcut portul și experiența zilei și am plecat spre casă încântați de ceea ce vizitasem pe insula Thassos. În drum spre Theologos am mai oprit și în Skala Kallirachis, pentru că văzusem portul micuț de pe drum și ni s-a părut că merită să îl vedem. Ne-am plimbat puțin și am făcut câteva poze care au ajuns pe Instagram, desigur!
Am ajuns acasă, ne-am făcut bagajele și ne-am pregătit de drumul lung spre casă. Un drum care a fost extrem de frumos, printre munți, numai bună de admirat, nu de privit pe furiș, în timp ce conduci.
Credite foto: arhiva personală
0 Comentarii