Unii ar putea spune ca mi-am pierdut calea. Ar putea fi adevarat. Dar nu complet adevarat. Nu sunt pierduta cu totul. Pierdut esti atunci cand habar nu ai unde trebuie sa ajungi. Dar eu stiu unde trebuie sa merg. Pur si simplu, nu stiu cum sa ajung acolo repede si in siguranta.
Incerc sa imi gasesc calea. Se pare ca este mai greu decat am crezut. Dar nu pot renunta. Nu as fi eu daca as renunta…
Am incercat sa imi notez cativa pasi pe care ar trebui sa ii urmez pentru a ajunge unde imi doresc. Desi sunt pasii corecti…se pare ca viata ma ia peste picior si spune ca nu ar putea fi mai gresiti de ata.
Astfel incat…pentru moment…imi voi urma calea….Si poate ca imi voi gasi calea! 🙂
Photo credits: colectia personala
2 Comentarii
Mărunţi, mărunţi! Numai să nu fie înapoi. Deşi zic unii că dacă faci un pas înapoi capeţi peerspectivă, mi se pare că am prea multă perspectivă. Mai e nevoie şi de paşi înainte. Aşa, de încurajare. 🙂
Cand urci un traseu prin munti esti mult mai bucuros decat atunci cand te plimbi pe o alee betonata, lina. De multe ori conteaza „cum” nu „unde”. Probabil ca de aici ar trebui sa vina bucuria pasilor marunti . 🙂