Dealul Gellert, Buda Castle și Biserica lui Matthias

După o zi plină ochi prin Budapesta, unii ar fi ales varianta prescurtată a capitalei Ungariei. Dar opțiunea asta nici nu intra în calcul pentru mine și mama. Ultima zi de vizitare a fost și cea mai plină și mai obositoare pentru picioare, dar minunată pentru ochiul și sufletul nostru.

Piața Centrală, Băile Gellért și Biserica din peșteră

Când plec undeva nou, mai degrabă studiez harta, decât să aflu ce ar trebui să vizitez. De data asta am întrebat o colegă ce nu ar trebui să ratez. Pe lângă lista ei mică am adăugat multe la fața locului. Cele 3 puncte enumerate mai sus erau pe lista ei. Din păcate, nu am reușit să vizitez mai îndeaproape niciuna dintre ele. La Piața Centrală trebuia să ne cumpărăm fructe, dar nu am avut timp. Așa că, de data aceasta, ne-am mulțumit cu câteva cadre trase în fața clădirii. Sper să reușesc să scot fotografiile din Budapesta de pe cardul de memorie, pe care sunt și cadrele cu Piața, cu Băile Gellert și multe altele.

La Băile Gellért am vrut să intrăm doar să fac câteva poze, dar nu ne-a lăsat la intrare, spunând că trebuie să plătesc tot biletul, chiar dacă stau 5 minute cât fac pozele. Prin urmare, am plecat. Nu voiam să intru gratis, dar nici nu voiam să plătesc 20 euro doar pentru a face câteva poze. Chiar dacă este frumos și chiar aș fi vrut să intru. Aș fi plătit jumătate din preț sau ceva de genul. Data viitoare îmi voi planifica o vizită prelungită de lucru acolo și voi obține și fotografiile dorite. Acum nu aveam timp de pierdut pentru a mă relaxa. Trebuia să termin orașul de vizitat! 😀

La Biserica – Grotă Sfântul Gerard am intrat, dar am ieșit repede, întrucât era slujbă și ne-am trezit în fața enoriașilor, în timp ce preotul oficia slujba. Cum și eu și mama ne-am blocat, că nu ne așteptam să ne trezim în fața lor, ne-am retras rapid spre ieșire. Deh, curajoase foc! Și, uite așa, am bifat rapid 3 puncte de pe lista noastră. :))

 

Statuia Libertății, Citadella și Dealul Gellért fără statuia lui Gellert

După atâtea vizite scurtate înainte de vreme, a venit vremea să ne bucurăm de dealul Gellért la maximum. Adică să îl luăm la pas, scară cu scară, râzând de noi și de lipsa de antrenament de care suferim de câțiva ani în a urca atâta. Dar ne-am oprit de mai multe ori, am făcut fotografii priveliștii minunate din jur. Spun minunată în ciuda vremii nu foarte prietenoase pentru făcut fotografii. Dar eu am bunul obicei de a încerca să văd dincolo de ceea ce se vede cu ochiul liber. Așa că totul mi s-a părut extraordinar de frumos.

În cele din urmă, am ajuns la Statuia Libertății, un monument ridicat în memoria celor care s-au sacrificat pentru independența, libertatea și binele Ungariei. De aici a venit rândul Citadellei, unde ne-am plimbat puțin, la ieșire am cumpărat cadouri pentru cei de acasă, apoi am plecat spre ceea ce speram să fie o oprire în fața statuii episcopului Gellért. Deși stau bine la orientare, știu să întreb direcții în mai multe limbi străine, nu am putut învinge dealul care a ascuns de noi drumul către statuie. Abia când am ajuns la baza dealului am remarcat că la statuie se poate ajunge doar de jos în sus, pe niște scări special proiectate în scopul acesta. Am hotărât că nu are rost să mai urcăm pentru că deja pierdusem destul timp căutând drumul spre ea. Așadar, poate că o mică cercetare înainte să plecăm nu ar fi stricat. 😛

 

Castelul, muzeul și indianca

Ar putea fi titlul unei cărți, dar nu sunt decât un rezumat al vizitei noastre la Castelul Buda ce adăpostește Muzeul de Istorie. Aici îmi pare rău că nu am avut mai mult timp să petrec printre exponate. Mi-a plăcut enorm de mult faptul că îți puteai lăsa haina la o garderobă și nu cărai ca eroul după tine și haină, și rucsac și toate suvenirurile adunate peste zi.

Dintre cele 5 niveluri ale muzeului, preferatele mele sunt cele 2 de sub nivelul pământului, unde erau exponate din Evul Mediu. La parter era epoca modernă, la etajul 1 istoria Budapestei și a Palatului Regal, iar la etajul 2 preistoria și antichitatea. Pentru că un muzeu nu se poate povesti, ci trebuie vizitat pentru a simți atmosfera, pun aici câteva dintre fotografiile mele preferate din interiorul și exteriorul castelului și muzeului.

Pe lângă muzeul în sine, a fost faptul că ne-am împrietenit cu Maalika, o indiancă minunată (iar aici am câștigat pariul cu mama, pentru că eu i-am spus că este transsexual, dar ea insista că este o femeie frumoasă, că nu are cum să fi fost bărbat la origine), cu un sari absolut magnific. Ne-a făcut cadou câte un bindi abțibild,  pe care ni l-a lipit pe frunte (desigur că am mers toată ziua amândouă cu bindi în frunte, ca să vedem cât mai bine, că doar bindi e al treilea ochi, nu? 😛 ). Am parcurs împreună tot muzeul și am tot discutat pe diverse teme. Astfel, am aflat că este profesoară de dans și că s-a mutat în Singapore pentru a preda dansuri acolo. Ne-a arătat fotografii cu studenții ei, ne-a povestit puțin despre dans și despre ceea ce face, iar la plecare ne-a condus și ne-am despărțit ca și cum am fi fost prietene. Mamei încă nu i-am spus că Maalika este de fapt un fost bărbat. Va afla că am câștigat pariul când va citi articolul ăsta. Abia aștept. :))

 

Cupola lui Matthias și Bastionul Pescarilor

Pentru că începuse să se cam lase înserarea, am pornit în pas voios către Biserica Matthias și Bastionul Pescarilor, să mai prindem câteva fărâme de lumină. Am făcut mai multe poze exteriorului Bisericii, urmând ca, după ce se întunecă de tot, să vizităm și interiorul. Până atunci, ne-am făcut de cap cu zeci de fotografii cu Bastionul și cu Budapesta văzut din Bastion. Trebuie să recunosc că se vede tare frumos. Fain este că în partea cea mai de sus are și o cafenea unde puteai cumpăra ceai, cafea, sandvișuri, dar și vin fiert și alte minunății. 🙂

După ce ne-am făcut numărul cu Bastionul, ne-am hotărât să intrăm și în Biserică. Și trebuie să vă spun că este una dintre cele mai frumoase biserici văzute până acum. Cupola este absolut magnifică, culorile și pattern-urile folosite pentru decorațiuni minunate și, pe lângă faptul că este biserică, mai are și o parte de mini-muzeu. Cât timp mama s-a odihnit pe o bancă din biserică, eu am explorat muzeul și partea superioară , apropiindu-mă de cupolă. Nu am regretat, deși simțeam că ar fi o idee mai bună să îmi las picioarele în urmă și să revin după ele când termin de vizitat. Cu siguranță nu trebuie ratată biserica aceasta. Mi-a plăcut faptul că spre ieșire era un un coș cu bilețele pe care erau versete biblice pe care le puteai lua cu tine. Biletul meu conținea un verset din Eclesiastul 13:1: Cel care se atinge de smoală se va mânji și cel care se însoțește cu cel trufaș, asemenea lui va fi. Va trebui să fiu mai atentă la ce fac și cu cine fac! 🙂

 

_________

După ce am terminat toate punctele de pe lista noastră, ne-am oprit să mâncăm pentru că eram lihnite și ne târam după noi picioarele de atâta oboseală. Iar până la cazare drumul nu era deloc scurt! Voi scrie în alt articol mai multe despre cum a fost mâncarea. Ziua aceasta nu s-a încheiat cu cina, ci cu o croazieră de noapte pe Dunăre, care a fost deliciul nostru. Voi vorbi în alt articol mai pe larg despre croazierele pe porțiunea de Dunăre din Budapesta.

Photo credits: arhiva personală