Aproape în fiecare dimineață merg pe jos de la metrou până la birou. Wow! (ca să se simtă bine și rima)
Ieri de dimineață, în timp ce mergeam pe o străduță necunoscută a capitalei, văd în fața mea doi băiețandri, unul mai înalt și unul mai scund, care, după tragerea de inimă cu care mergeau, sigur se duceau la școală.
Dintr-odată, ăl mai înalt se repede să care pumni în capul scundului.
”- Băăăăăăiii!” se trezește la viață justițiarul din mine ”ce-ai cu el?”
Mă apropii cu pași grăbiți de ei, cu intenția clară să-l scap pe nefericit de sub tirul pumnilor.
”- Lasă-l nenea” îmi spune ăla mic, uitându-se peste umăr spre mine, ”știe el ce face”.
În timp ce bătăușul se depărta cu pași grăbiți, îi împărtășesc celui mic nedumerirea mea…
”- Păăăi…” își începe el mica poveste ”să vă spun cum s-a-ntâmplat… El mi-a dat 5 lei să cumpăr covrigi. E 1 leu covrigul, și eu i-am dat numai 4 covrigi și i-am spus ca s-au scumpit. Și în dimineața asta a aflat că nu se scumpiseră…”
Ziceți că îmi dați niște bani să vă iau covrigi? 🙂
Beniamin
Photo credits:
http://www.virginia-beach-martial-arts.com/wp-content/uploads/2015/07/kids-with-gloves.jpg
0 Comentarii