Prietenii ştiu. Îmi plac caii. Mult. De fapt mi-aş dori o casă cu un teren foarte mare ca să am loc de călărit, să am 2 cai şi să am pădure aproape să galopez când am chef. Dar nah, asta e cum s-ar zice, o fantezie. Deocamdată mă mulţumesc cu cei câţiva căluţi auto. Buni şi ăia. 🙂
Dar caii ăia de îi vreau sunt minunaţi, sunt maiestuoşi, puternici, magici, sunt nişte creaturi nobile şi uneori haioase. Cum să nu îţi doreşti să deţii un cal? L-aş hrăni numai cu jar şi i-aş da să bea doar nectar de la Zeus. Şi l-aş plimba doar pe câmpuri înverzite, să nu se deprime. Atât de mult l-aş preţui.
De ce îmi plac atât de mult caii? Uitaţi-vă pe imaginile de mai jos şi vorbim după. S-a făcut? 🙂
Deci? Ce mai spuneţi acum? V-aţi îndrăgostit iremediabil de ei? 🙂
0 Comentarii