Seria CUNOSC OAMENI FRUMOȘI a ajuns la interviul cu numărul 5 și a venit vremea să discutăm despre o bibliotecară de poveste, de care am auzit de la o mămică. Această bibliotecară nu doar că iubește cărțile, dar iubește și copiii, iar viața ei arată tare clar acest lucru.
Momentele petrecute în noul sediu al bibliotecii sunt mai mult decât am visat
Rahela: Mă bucur să vă cunosc! Ce faceți dumneavoastră? Cu ce vă ocupați?
Liliana: Sunt bibliotecar la Biblioteca Hangu, din care am visat să fac ”cea mai frumoasă dintre lumile posibile”, un loc plin de lumină, căldură și culoare, unde oamenii, dar mai ales copiii din Hangu să vină cu drag, să se bucure, să fie fericiți și pentru asta am pus suflet și pasiune în toate lucrurile pe care le-am făcut.
Toate momentele petrecute în noul sediu al bibliotecii sunt mai mult decât am visat, dar dintre ele aș alege câteva scrise cu majuscule în istoria Bibliotecii Hangu:
– clipa în care am primit în dar 5000 de volume de la Fundația ”Mereu Aproape”,
– momentul în care Ludoteca Hangu a prins viață,
– decizia de a înființa trupa ”Ecoul Hangului”,
– ziua în care Biblioteca Hangu a fost desemnată ”Cea mai bună bibliotecă a anului 2014”, în cadrul Galei Industriei de Carte ”Bun de Tipar”,
– momentul când TRINITAS TV a poposit la Biblioteca Hangu, pentru emisiunea ”Valoarea faptei”,
– realizarea filmului documentar ”Hangu – lacrimi din adâncuri”,
– clipa în care am aflat că mă număr printre cei zece laureați ai Premiului Mentor pentru excelență în educație – 2022, proiect derulat de Fundația ”Pentru comunitate” în parteneriat cu MOL România.
R: Ce vă pasionează?
Liliana: Tot ceea ce se întâmplă la bibliotecă, de la bucuria nemărginită pe care o trăiesc atunci când copiii vin să împrumute cărți, până la cele mai serioase proiecte: revista ”Ecoul Hangului”, ”Căutătorii de comori”, ”Hangu – file de istorie”, ”Plante. Oameni și Povești vindecătoare”, ”E-Arhiva comunității Hangu”, ”Trăistuța cu povești” ”Ora să ȘTIM”, etc.. Toate poartă în ele pasiune și fărâme din sufletul meu.
Ador să fiu bibliotecar, dar îmi place și ”ACASĂ”. Acasă cu John – soțul meu – mereu prezent când ceva nu iese bine (sparg o ceașcă, mă împiedic, răstorn cutia cu cafea, etc.), dar nu ca să mă ajute, ci mai mult ca să se amuze, singurul meu prieten gata să-mi spulbere orice ideal și orice speranță, dar cel mai calm, mai frumos și mai altruist suflet pe care l-am întâlnit vreodată.
Acasă la părinții mei, alături de tatăl meu, un tată dependent de muncă, alcătuit doar din înțelepciune, iubire și onestitate în stare pură și de mama mea care mă iubește în felul ei greu de descifrat…
Sunt fericită când descopăr în jurul meu Oameni care cred în mine!
Ce vă bucură sufletul?
Cea mai mare bucurie e atunci când descopăr și, de fiecare dată cu uimire, că lângă mine este mereu aripa unui înger, că Bunul Dumnezeu, în marea Sa Înțelepciune îmi îngăduie să-mi trăiesc visurile. Sunt fericită când descopăr în jurul meu Oameni care cred în mine!
Iubesc viața așa cum e! Bucuriile, mici sau mari, își fac repede loc în buzunarele sufletului meu poate și pentru că nu am încetat niciodată să fiu copil, iar dacă uneori nu se întâmplă lucrurile așa cum vreau eu, e pentru că nu există doar zile însorite și mai am enorm de multe lecții de învățat.
Cred în Oamenii frumoși pe care Bunul Dumnezeu i-a trimis în viața mea, Oameni care m-au susținut, mi-au dat aripi și m-au ajutat să mă înalț. Ei aduc în existența mea bucurie și Lumină.
Îmi plac nespus întâlnirile și conversațiile cu prietenele mele dragi, dar și momentele de singurătate, citind, ascultând muzică sau jucându-mă cu pisoii.
Sunt atâtea bucurii care îmi inundă inima: cântarea ”Îngerul a strigat!”, zâmbetul din ochii unui copil, o carte pe care o citesc cu sufletul la gură, întâlnirile cu înțeleapta și inteligenta mea verișoară Simona – unul dintre Mentorii mei – pe care am admirat-o toată copilăria și pe care am încercat mereu să o imit, dar nu mi-a ieșit niciodată, copacii înfloriți, un mesaj venit de departe: ”Sus inima, Lili!”, florile de câmp, copiii care aleg să împărtășească cu mine ideile, desenele și proiectele lor, îmbrățișările și mesajele copiilor, aroma de cafea, pachetele pe care le trimit prietenii bibliotecii și în care găsesc, uluită, resursele de care am nevoie, un desen, o fotografie veche, cărțile cu imagini viu colorate, discuțiile pline de umor și bucurie, cu verișoara mea Elis – o sursă inepuizabilă de replici amuzante, clipele când micuții din bibliotecă îmi spun Lili, hoinăritul după hribi și nicoreți, admirația din ochii celor care asistă la micile spectacolele prezentate de trupa ”Ecoul Hangului”, clătitele cu nutella și banane, vizita la o grădină botanică, jocurile și jucăriile din ludotecă, momentele de inspirație în care inventez alte provocări pentru micuți sau scriu texte pentru scenete, căscatul ochilor prin vitrinele magazinelor, o zi senină, descoperirea unui licurici, un curcubeu, etc…
Timpul petrecut la bibliotecă nu e niciodată suficient
R: Cum arată o zi obișnuită de lucru pentru dumneavoastră?
Liliana: Fiecare zi petrecută în bibliotecă e o clipă furată din Rai, ce începe, de fiecare dată cu o cană mare de cafea, din care beau până se încheie programul. Pregătesc resursele materiale de care am nevoie la activitățile din ziua respectivă, decor, cărți, tablă magnetică, steaguri, globul pământesc, trusa de prim ajutor, expoziții, păpușile de mână, hârtie colorată, etc..
Nu știu când trece timpul și aud râsete și zgomote pe scări. Știu că e pauza mare și ludoteca va deveni dintr-o dată neîncăpătoare, fiecare copil cu alte dorințe, cu alte povești, cu alte desene… Sunt mereu acolo, pentru ei, în preajma lor, ca să-i ascult, să-i înțeleg, să-i observ… Uneori facem planuri, alteori desenăm, uneori ne jucăm, alteori povestim, dar mereu răsfoim cărți și căutăm titluri care invită subliminal, la lectură….
Urmează activitățile care se desfășoară în parteneriat cu Școala și Grădinița Hangu, ad-hoc, sau respectând programul stabilit la începutul anului școlar, la care se adaugă mereu alte și alte idei și proiecte.
După ora 12 intră în scenă ludoteca, cu toate jocurile și jucăriile de pe rafturi și din cutii, iar biblioteca răsună de râsete și voie bună, în timp ce eu descarc fotografiile de pe telefon, completez blogg-ul bibliotecii pe care l-am realizat singură (ce reușeam să fac în câteva ore, stricam cu un simplu click), fac postări pe pagina de facebook, verific și răspund la mail-uri, lucrez la proiecte, caut surse de finanțare și de inspirație, particip la webminarii…
Sunt zile în care digitalizez lucrările copiilor pentru diferite concursuri, le imprim, le scanez, etc., le expediez cu mare grijă, ca să nu fac vreo omisiune și să dezamăgesc vreun suflețel, zile în care lucrez la revistă, zile în care pregătesc recitalurile pentru diferite evenimente , zile în care facem repetiție și ne distrăm teribil…
Timpul petrecut la bibliotecă nu e niciodată suficient, de aceea au fost multe zile de duminică în care am ales să vin la bibliotecă. La finalul orelor de lucru fac curat. Biblioteca nu are femeie de serviciu.
Ei, copleșiți de emoție, încremenesc pe scaune…
R: Cum arată o zi în care vă relaxați?
Liliana: Oricât de multe aș avea de făcut într-o zi nu mi se pare nimic prea greu sau istovitor, decât ceea ce ține efectiv de evidențe contabile, de biblioteconomie…
Sunt momente în care mă joc cu acuarelele sau fac flori din hârtie… Iubesc tot ce ține de art craft. Îmi place să decupez cărți, flori, fluturi!!!
Iubesc întâlnirile copiilor cu ”Zâna Cărților” sau cu invitați care să le povestească lucruri interesante, iar ei, copleșiți de emoție, încremenesc pe scaune…
Ador Clubul de vacanță, care se desfășoară timp de 6 săptămâni, în fiecare vară. Îmi place să merg cu copiii în excursii, pe dealuri, să pictăm pietre, să facem coronițe de Sânziene, să încrustăm bețe, să facem string art, decoupage sau origami, să scriem mesaje motivaționale, etc…
Îmi place fiecare vizită a copiilor la bibliotecă și mă bucur enorm dacă reușesc să îi surprind! Ei adoră provocările și adoră să plece acasă cu ceva ce au făcut cu mânuțele lor la bibliotecă, chiar dacă e doar un fulg sau o inimioară din hârtie colorată…
Renunțarea nu se potrivea cu felul meu de a fi…
R: De cat timp sunteți îngrijitorul cărților din Hangu?
Liliana: Sunt bibliotecar de 33 de ani – o cifră biblică… Nu-mi vine să cred că a trecut atâta vreme, dar dacă privesc în urmă, la cei 18 ani în care eu și copiii din Hangu am înghețat, într-o singură încăpere întunecoasă și rece, plină de umezeală și mucegai, cu acoperișul spart și pereții deteriorați, în care am fost nevoită să mut biblioteca, mi se pare o veșnicie…
Atunci, ca și acum, am încercat să fac din bibliotecă un mic Paradis, am zugrăvit singură pereții în seninul cerului, am vopsit rafturile în culori vii și am trecut în proprietatea noastră un balcon pe care ne jucam până venea frigul…
Renunțarea nu se potrivea cu felul meu de a fi… Aici, la mansarda grădiniței, după 20 de ani de zbucium, Biblioteca Hangu a ajuns, în sfârșit, ”Acasă”…
Bibliotecile publice rurale nu au mai mulți angajați
R: Care sunt provocarile cu care vă întâlniți? Cum treceți peste acestea?
Liliana: În mediul rural biblioteca rămâne singura alternativă de educație și învățare non formală, de informare și dezvoltare personală, un adevărat hub cultural și mai mult decât atât, dar legislația în vigoare face abstracție de aceste lucruri. Tu, ca bibliotecar ești obligat să completezi fel de fel de evidențe zilnice cu număr de utilizatori vizați sau noi înscriși (pe categorii: vârstă, ocupație, sex, etc.), cărțile împrumutate sau studiate în bibliotecă (după normele CZU, respectiv, filozofie, religie, matematică, arte, sport, literatură, etc.), număr de copii xerox după documente, număr de cărți electronice, suportul pe care au fost descărcate, etc ., iar la final să tot numeri și să calculezi cifrele din registre pentru a completa niște formulare statistice care nu au nici o relevanță.
Tot bibliotecarul selectează, în fiecare an, cărțile uzate fizic și/sau moral, întocmește borderouri (autor, titlu, an apariție, editura, preț) și procese verbale de casare, operează în R.I. (Registrul inventar) casarea și se ocupă de obținerea unui act justificativ pentru a le putea scădea din evidențele contabile…
O dată la 5 ani trebuie să faci inventarul general adică să confrunți fiecare carte de pe raft, cu înscrisurile din Registrul Inventar. Ca să faci singură acest lucru, în condițiile în care ai 16.000 de volume și 6 Registre Inventar, trebuie să ții biblioteca închisă 3 luni. Dar nimeni nu ia în calcul acest aspect și nici faptul că bibliotecile publice rurale nu au mai mulți angajați, pentru ca sarcinile să poată fi împărțite…
Deși nu am ținut niciodată biblioteca închisă, pentru că în ajutorul meu au venit voluntarii ”Bibliofan” ai bibliotecii, inventarul general și toate evidențele mi se par o uriașă pierdere de timp, ce necesită un consum inutil de energie.
R: Îmi puteți dezvalui unul dintre planurile dumneavoastră pentru viitor?
Liliana: John m-a învățat să nu-mi fac planuri pe termen lung, dar îmi place să știu măcar cu o zi înainte ce urmează, așa că mă gândesc la vara care bate deja la ușă și la Clubul de vacanță din care îmi doresc să fac, și anul acesta, o poveste de care copiii să-și amintească mereu zâmbind…
Visez, cu ochii deschiși, la câteva zile pe malul mării, la cafeaua savurată pe plajă așteptând răsăritul, la cochiliile pe care le voi ascunde bine în portbagaj, pentru alte proiecte cu micuții, la midiile de la Pescăria lui Matei, la serile în care valurile și briza mării vor purta în larg toate grijile ascunse în suflet…
Nu aș putea trăi fără cărți!
R: Cât de mult timp investiți în pasiunea dumneavoastră?
Liliana: Tot timpul pe care îl am la dispoziție, dar care nu e niciodată de ajuns. Din vocabularul și din viața mea lipsește cu desăvârșire cuvântul ”plictiseală” și, încerc, atât cât reușesc să le transmit și copiilor care vin la bibliotecă o mare parte din experiențele mele. Îi îndemn mereu să citească, facem reclame pro lectura, îi încurajez să viseze, să lupte pentru visurile lor și să nu aștepte rezultate imediate, să aibă încredere în ei, să fie perseverenți, pentru că viața nu ne oferă nimic gratis și să nu uite niciodată că ”Dumnezeu înseamnă tot!” sau, altfel spus ”Nihil sine Deo!”…
R: Pe lângă pasiunea pentru cărți, ce vă place să mai faceți?
Liliana: Nu aș putea trăi fără cărți!
Îmi plac enorm plimbările cu mașina în compania dialogurilor interminabile cu John, în care încă mai descoperim, după atâta vreme, pasiuni, idei, convingeri și principii comune și ne privim uimiți și amuzați…
Rareori las gândurile să zboare… Scriu, iar din această pasiune a luat ființă cartea lansată anul trecut la Gaudeamus, București – ”Hangu, ținut de legendă”, o carte legată exclusiv de toponimia locală, un dar pentru hangani și o invitație indirectă pentru cei ce vor să cunoască oameni și locuri de legendă.
Am o grădină plină cu lalele și trandafiri, dar îmi place și să cos la mașină, să împletesc, să croșetez…
Ador să inventez tot felul de ornamente, flori și fluturi din hârtie și carton…
Inventez felicitări hand made de mărțișor și de Crăciun, pe care, de aproximativ 10 ani, le trimit prietenilor Bibliotecii Hangu, în semn de mulțumire și respect.
R: Hai să ne imaginăm că vreau să învăț meseria dvs. Care ar fi prima lecție pe care mi-ați oferi-o?
Liliana: Nu știu dacă sunt în măsură să vă dau o lecție în acest sens…
Pot doar să vă spun că e atât de ușor, de simplu și frumos să fii bibliotecar. Nu trebuie decât să iubești oamenii, în general, și copiii, în special, să-ți placă să citești, să cercetezi și să te documentezi, să fii empatică, să inventezi noi și noi motive și metode de a-i ține pe copii aproape de tine, de cărți și de bibliotecă – acum și mai târziu – și să investești suflet și pasiune în tot ceea ce faci, pentru că până la final, cu toții devenim rezultatul investiției în ceilalți și, la un moment dat, în memoria colectivă a unei comunități, O POVESTE…, pe care o vrem frumoasă, cea mai frumoasă…
R: Vă mulțumesc și sunt recunoscătoare pentru răspunsuri.
Liliana: Vă mulțumesc mult pentru acest prilej minunat prin care m-ați ales să fiu parte din ineditul dumneavoastră puzzle – CUNOSC OAMENI FRUMOȘI!
***
Seria CUNOSC OAMENI FRUMOȘI:
2. jurnalista Bianca Timșa Stoicescu
3. organizatoarea de evenimente și de tabere de călătorie și fotografie Galia Dan
Te invit să comentezi la acest articol și să îmi spui care sunt oamenii despre care tu ai scrie ca să afle toată lumea despre ei? Vreau ca seria Cunosc oameni frumoși să devină din ce în ce mai amplă și să te ajute să descoperi persoane despre care merită să știi. Hai să îi facem împreună cunoscuți! 🙂
Articol realizat de Rahela Petrescu pe 27 iunie 2023
0 Comentarii