A doua invitată a seriei CUNOSC OAMENI FRUMOȘI mi-e tare dragă și mi-a fost alături într-o perioadă grea din viața tuturor – pandemia de acum puțină vreme. Mi-a oferit puțină normalitate într-o perioadă total anormală și m-a ajutat să nu mă simt singură și a organizat evenimente cultural-artistice – dacă putem să spunem așa ”picturii cu diamante” sau picturii pe numere. 😀
Cine e a doua invitată a seriei Cunosc oameni frumoși?
Pe Bianca Timșa Stoicescu o cunosc de muuultă vreme. Nu știam pe atunci că tipa aceea, care mi-a oferit încredere în ce voiam să fac, o să îmi devină prietenă. Dar uite că s-a întâmplat. Și sunt recunoscătoare pentru ea și pentru toți oamenii minunați care au apărut în viața mea atunci când am avut nevoie de ei.
Bianca mi se pare că face atât de multe lucruri frumoase, încât nu puteam să nu o includ în această listă cu oameni frumoși pe care am creat-o.
Ce o pasionează pe Bianca Timșa Stoicescu?
Rahela: Ce faci tu, Bianca? De ce ești parte a listei ”Cunosc oameni frumoși”?
Bianca: În viața de toate zilele sunt un jurnalist atipic. Spun aceasta pentru că îmi dau seama că se poate crea impresia că jurnalistul este cineva care scrie și publică la un ziar sau la cineva care apare zilnic pe un post de radio sau tv, în direct. Ei bine, eu sunt unul care publică în reviste culturale, care apar rar, adică de 4 ori pe an sau unul care este pe postul de radio în fiecare zi sau la tv de două ori pe săptămână, dar… nu în direct.
Pentru cineva care nu înțelege despre ce ar fi vorba… Scriu 30 de rubrici de Gândul zilei și le înregistrez. Scriu 23 de povestiri și le dramatizez. La radio. Aceasta pe lângă emisiuni care îmbină istoria cu spiritualitatea. Sau scriu recenzii de carte și le filmez în studio, pe cromă și o altă rubrică despre relații – Carusel – tot pe cromă. Evident – filmez – deci TV.
Merg la tot felul de evenimente – de la lansări de carte (sunt jurnalist cultural așa că nu ajung la conferințe de presă ale politicului) la întâlniri ale persoanelor care au ceva în comun… Nu la Alcoolicii anonimi, că nu beau, dar ar fi bun exemplul dacă v-ați gândit la un astfel de cerc – orice se potrivește gustului meu și provoacă o ședință mă are ca vizitator.
Când eram mică doream să fiu o pereche de ochi, urechi și o mână
R: Ce te pasionează, pe lângă citit, scris și călătorit?
Bianca: Cunoașterea oamenilor – când eram mică îmi doream să nu mă fi născut om, ci doar o pereche de ochi, urechi și o mână – da, ar părea un monstru o astfel de făptură, dar mie-mi plăcea ideea, pentru că așa nu aveam nevoie de mâncare sau pauze, puteam să stau pe lângă cei din jur și să aflu despre ei și să mă apuc de creionat romane, în mod deosebit. Nu mi-am împlinit visul din copilărie – romanele mele nu sunt despre maturi, ci despre copii și nici măcar nu au văzut lumina tiparului, dar cel puțin am publicat cărți cu povestiri pentru copii. Nu știu dacă e mare lucru – mă reprezintă și mi se pare normal.
R: Ce îți bucură sufletul?
Bianca: Dacă întrebarea se referă la hobbyuri, ar fi câteva – călătoriile și sportul, în primul rând. Apoi coloratul și trebuie să precizez – nu știu să desenez, lucru care este trist pentru mine!
Ca totul să fie și mai hilar, nu suport zgomotul creionului pe hârtie; e puțin cam dubios, nu? Dar această realitate m-a făcut să optez pentru aplicații de pe telefon, altfel cred că aș fi dat gata sute de cărți – ținând cont că am mai mult de 5000 de desene efectuate.
Să aruncăm o privire în ziua de lucru a Biancăi
R: Cum este o zi de lucru pentru tine?
Bianca: Ziua mea de lucru începe dis de dimineață. Sunt matinală, la ora 11 trebuie să iau prima pauză și, dacă mai trebuie să muncesc, o mai pot face până pe la 3, dar apoi nu mai am putere decât de activitate de documentare sau producție, traduceri. Orice e necesar duc la capăt, dar las pe final de zi munca în care este implicată și relaxarea pentru că atenția mea începe să scadă.
R: Care îți sunt ritualurile de relaxare? Cum arată o zi în care te relaxezi?
Bianca: Relaxarea maximă implică bălăceală, dar neapărat în apă caldă – deci saună, piscină, țări calde, nu, nu sunt mofturoasă, Grecia e suficientă!
Sport – dar cu grupul meu de prietene, adică într-un cadru profi, dacă sunt singură acasă nu prea mă țin de treabă; evident că am făcut și pe zoom în momentele dificile, dar nu mai era delectare, ci un punct din program pe care trebuie să-l duc la capăt.
Îmi place să colind prin anticariate sau biblioteci. Stau și câte 3 ore acolo și trecem la categoria destindere lucrul acesta, nu la muncă… La categoria relaxare pot trece și cluburile de carte, de abilități practice – modelaj etc.
R: De cât timp ești implicată în toate aceste lucruri ce te fac un jurnalist atipic?
Bianca: Din septembrie 1993. Este un lucru extraordinar că am lucrat în radio, sigur, de-a lungul timpului ceea ce aveam eu de făcut s-a schimbat. Am descris la începutul întâlnirii noastre cu ce mă ocup, dar la început realizam o emisiune de o oră zilnic. După trei ani, m-am ocupat de emisiuni de o oră la care s-au adăugat de treizeci de minute, apoi am ajuns la rubrici…
Și dacă vrei să știi dacă m-am plictisit, ei bine, nu. Mereu a fost antrenant și interesant, am studiat continuu, ceea ce a fost o provocare pentru creier și mi-a adus satisfacție. Nu cred că puteam avea o meserie mai frumoasă decât aceasta. Deși, dacă aș mai avea alte șapte vieți, în fiecare aș vrea să fiu altceva, pentru prezenta sunt mulțumită și n-aș da timpul înapoi, să fac altceva.
R: Care sunt provocările cu care te întâlnești?
Bianca: E dificil să găsești mereu idei. Ținând cont că în fiecare zi trebuie să scriu ceva nou despre viață – atât pentru adulți cât și pentru copii. Cei care ascultă rubricile la aceasta se referă cel mai mult – cum de găsesc atât de multe subiecte. Sunt deja 5000 de gânduri și 1500 de povestiri… Evident că ar fi dificil să fac față dacă nu aș cunoaște oamenii și dacă nu aș fi mereu informată despre emoții și nevoi.
Trebuie să citesc pentru a găsi soluții cât mai creative la orice problemă umană; de regulă trebuie să o și descriu cât mai amuzant pentru a nu plictisi pe cineva sau a leza orgoliul cuiva. Dacă n-aș citi nu aș putea face față și dacă nu mi-aș delecta ochii cu desene pentru copii poate nu mi-aș imagina atâtea conflicte.
Uneori, citesc și 3 zile și nu am nicio sclipire – evident, din acest lucru reiese ceva: că trebuie să am cel puțin o lună de rubrici în avans ca, dacă nu reușesc să creez câteva zile la rând, totuși să se emită pe post ceva…
R: Ai vreo metodă/strategie pe care o folosești ca să treci peste momentele provocatoare?
Bianca: Strategia mea de a depăși oboseala…este să cânt. E un mod de revigorare pentru mine. Dacă aș fi știut să cânt la un instrument era mai bine, dar nu mă pricep, așa că mă mulțumesc să fredonez. Cred că ar prinde bine ceva karaoke când e dificil lucrul, dar cum să faci așa ceva ziua în amiaza mare – așa că ies din birou, deschid geamul și cânt spre pădure. Le cam deranjez pe păsări, dar mă iartă.
Mă ajută să mă remontez când scriu mesaje cu persoane vesele sau când fac poze cărților mele și jucăriilor ori locului unde mă aflu – la bibliotecă dacă sunt citesc anunțurile, afișele.
Mănânc ceva dulce sau ascult podcasturi. Sau ies în oraș cu cineva vesel. Am și prieteni cu probleme, pe care îi vreau aproape de mine imediat după ce-mi trece lipsa de creativitate, dar nu în perioada când sunt în pană intelectuală.
Cum arată planurile de viitor pentru jurnalista Bianca?
R: Pentru că toată lumea pe care eu o cunosc are deja planurile stabilite pentru 2023 și sunt deja în desfășurare, tu ai vreun plan pentru acest an? Îmi poți dezvălui unul dintre planurile tale?
Bianca: Știu că se spune că trebuie să-ți planifici cu rigurozitate viața, dar chiar viața mi-a demonstrat că este imposibil să se împlinească tot ce planifici. Așa că nu am prea multe pe listă la începutul anului. Las zilele să mă surprindă. Acesta este un aspect. Altul este – planific săptămânal ce am de făcut și cum. Așa că nu sunt chiar dezorganizată. Doar că sunt conștientă că se poate ca unele lucruri să se întrerupă sau să nu se împlinească.
Anul trecut a fost unul în care am avut două obiective dificile – le-am îndeplinit. Așa că anul acesta a fost unul în care mi-am propus doar să călătoresc. Am reușit – în România. Dar excursia programată în Iordania s-a amânat pe toamnă. Cum spuneam, știam din toamna trecută că în primăvară voi fi în Iordania, dar cu două luni înainte s-au ivit probleme… Socoteli încurcate.
Probabil că pe undeva prin toamnă, evident după ce mă întorc din Iordania, mă gândesc să încep un proiect nou, dedicat tot copiilor. Acum creionez în ce ar consta. Când voi ști, vei fi prima care va afla. (n.r. iuhuu! :*)
R: Care ar fi prima lecție de viață pe care mi-ai da-o în cazul în care mi-aș dori să și câștig bani din scris?
Bianca: Perseverența. Este esențială. Și are două componente – în primul rând că trebuie să scrii zilnic, oricât de puțin, dar trebuie să scrii. În al doilea rând, relațional ești obligat efectiv să cauți oameni de care să te înconjori – cu aceeași pasiune și dornici să creșteți împreună în dezvoltare.
Îi văd pe cei care sunt lupi singuratici și e opțiunea lor, dar dacă mă întrebi pe mine colaborarea dă tot farmecul în ceea ce fac, așa că mereu voi căuta prieteni, chiar dacă cei vechi se desprind de mine, din diferite motive.
Sunt binecuvântată. Trebuie să existe un echilibru în Univers
R: Cât de mult timp investești în pasiunea asta a ta?
Bianca: În scris? Tot timpul cât nu mă distrez. În distracție? Imediat după ce termin munca. Ce să zic, având o muncă – plăcere, chiar dacă fac documentare la miezul nopții e de parcă m-aș odihni. Știu, sunt binecuvântată, probabil că trebuie să existe un echilibru în Univers așa ca nefericirea din copilărie să poată fi veselie la maturitate.
R: Pe lângă pasiunile despre care mi-ai spus deja, ce mai faci?
Bianca: Marea mea pasiune sunt parcurile de aventură în natură sau parcurile acvatice – dacă ar fi să aleg ceva ce aș face zilnic, atunci să mă cațăr în copaci ar fi pe primul loc și să mă învârt în tot felul de tobogane.
Oricât de periculoase sau amețitoare – de fapt, cu cât mai mult, cu atât mai bine. Și îmi mai place să joc minigolf, dar mai ales în parcurile tematice, în care și învăț ceva din acele ore pe care le petrec la ”golfit”.
R: O ultimă întrebare. De ce crezi că te-am introdus în lista ”Cunosc oameni frumoși”?
Bianca: Pentru că spun mereu prezent când ai nevoie de mine.
Dacă îmi ceri să plecam undeva nu ezit, dacă vrei sa citești o carte știi ca o voi citi și eu și ai cu cine o discuta.
Rahela: Mulţumesc şi sunt recunoscătoare pentru că eşti prietena mea și că știi cum să fii prietena mea. Îți mulțumesc că ești unul dintre oamenii de pe lista Cunosc oameni frumoși.
***
Seria CUNOSC OAMENI FRUMOȘI:
3. organizatoarea de evenimente și de tabere de călătorie și fotografie Galia Dan
Te invit să comentezi la acest articol și să îmi spui care sunt oamenii despre care tu ai scrie ca să afle toată lumea despre ei? Vreau ca această serie să devină din ce în ce mai amplă și să te ajute să descoperi persoane despre care merită să știi. Hai să îi facem împreună cunoscuți! 🙂
Articol realizat de Rahela Petrescu pe 23 aprilie 2023
0 Comentarii