Cu sau fără perdea?

Este foarte greu de răspuns la o astfel de întrebare. Desigur, contează foarte mult și despre ce vorbim. Dacă vorbim despre ferestrele casei mele ideale vorbim și despre modele de perdele; atunci când este vorba despre o discuție, trebuie să determinăm dacă aceasta necesită sau nu deschidere totală, dacă implică îmbrăcăminte, atunci… poate ar fi bine să mai lasăm ceva și pentru imaginație nu? Iar când vorbim despre nerușinarea cu care unii tratează o anumită situație…. ei bine…dacă părinții lor nu au reușit să le transmită respectul față de propria persoană și față de ceilalți, puțin probabil să reușești tu, în câteva minute.

Este ușor oare să alegi?

Este foarte greu să spui că totul este alb sau negru, că trebuie să fie cu perdea mereu sau că întotdeauna trebuie să mergi pe fără perdea. Aproape imposibil. Da, la haine mă hazardez să afirm că prefer să fie mai cu perdea. În rest…

Modele de perdele pentru casa mea

În ceea ce privește casa mea, vreme de 2 ani am stat fără perdele. Nu am considerat necesar să atârn un material care adună praf și care nu lasă lumina să intre total în casă. Mai ales că nu avea cine să se uite din afară înăuntru. Dar apoi am realizat că am nevoie de întuneric uneori. Că poate niște perdele și o draperie mai țin din căldură afară vara, iar pe durata iernii oferă un pic de izolație. Așa că am pus nu, nu perdele, ci doar draperii. Mai eficient. Mai puțin praf. Mai altfel. 🙂

Așa și în celelalte cazuri pe care le aminteam la început. Într-o discuție da, este nevoie de deschidere, de sinceritate, dar parcă nu este nevoie să trântești adevărul în fața interlocutorului. Unele lucruri necesită blândețe, altele diplomație, altele da, pot fi spuse direct. Dar este vorba de o măiestrie a cuvintelor. De o artă a conversației.

Prefer cu perdea

Da, hainele trebuie să lase mai mult imaginației decât ochiului. Altfel, unde este misterul? Și da, tendința generală este să fim cât mai ”fără perdea” – cel puțin în ceea ce privește moda. Dar când mă uit la fotografii ale unor femei care au trăit acum mulți ani, parcă aș vrea să le dezbrac de dorința de a fi îmbrăcate și să mi-o ofer mie și celorlalte femei din jur. Parcă prea multă piele la vedere. Pare că nu mai e nimic de descoperit.

Și nu aș vrea să mă pornesc vorbind despre cei care scot vorbe fără perdea. Nu am nici o problemă când faci asta acasă la tine. Dar când tu arunci ocări și sudalme în mijlocul orașului, de față cu femei și copii și nimic nu ți se pare ciudat, aici chiar am o problemă. Și vârsta celor care vorbesc ”fără perdea” a scăzut înfiorător de mult!

Unde este respectul copiilor față de adulți? Unde este respectul unora față de ceilalți? Oare asta înseamnă să fim liberi, să fim o societate dezvoltată, civilizată?