Tehnologia modernă și copiii – prieteni sau dușmani?

În ultimii ani au apărut din ce în ce mai multe cercetări privitoare la legătura din ce în ce mai strânsă dintre copiii noștri și tehnologia modernă din ce în ce mai avansată și mai adictivă. În același timp, ies la iveală din ce în ce mai multe probleme în viața copiilor noștri din cauza tehnologiei. Unele persoane ar trage concluzia că, pentru a evita aceste probleme, trebuie eliminată tehnologia total.

Trebuie eliminată tehnologia modernă?

Având în vedere vremurile pe care le trăim, eu una consider că nu este o idee bună să elimini total tehnologia din viața copiilor. Da, în mare parte, reușești să elimini problemele care pot apărea. Pentru o vreme. Dar ignorând cauza, nu soluționezi problema. Doar o amâni. Până la urmă tot va trebui să privești monstrul în ochi și să găsești varianta cea mai bună de conviețuire cu unealta asta atât de controversată.

Există studii care spun că nu este ok să lași copilul cu tehnologie cu ecran albastru până la 12 ani pentru că, altfel, îi afectează dezvoltarea creierului într-o manieră ireversibilă. Dar școlile sunt pline de elevi de toate vârstele fie cu telefoane, fie cu tablete, fie cu ambele. Și atunci ce facem?

Cum spuneam într-un articol anterior, eu am decis că trebuie să absorb cât mai multă informație de la specialiștii în domeniu. Așa că am fost la o conferință organizată de către English Kids Academy, conferință numită Impactul tehnologiilor moderne asupra copiilor și susţinută de prof. Mihai Laurenţiu Gânj. Acesta a avut la bază observațiile şi recomandările făcute de către Dr. Mary Aiken din Irlanda, unul dintre cei mai reputaţi ciberpsihologi din lume. English Kids Academy se ocupă cu educarea copiilor de peste 15 ani, în acest timp ținând diverse conferințe ce sunt un ajutor binevenit pentru părinți.

Trebuie să ne informăm cât mai mult

Consider că, printre alte datorii, o avem și pe cea de a citi cât putem de mult despre dezvoltarea copilului nostru pe toate planurile. Desigur, este foarte important să alegem cu grijă ce citim. Nu orice articol de pe internet este relevant și corect. În cele din urmă, va fi nevoie să ne educăm să recunoaștem textele documentate, bine argumentate și potrivite situației de care suntem interesați. Din păcate, nu au fost realizate studii majore pe România care să spună povestea locală legată de tehnologia modernă, mai ales la vârstele scăzute. Dar, având în vedere că cei mici sunt mult mai sensibili, uitându-ne la povestea americană despre tinerii peste 18 ani, ne putem da seama cât de îngrijorătoare este situația în cazul celor mai mici.

Da, trebuie să ne informă, trebuie să ne interesăm de ce este atât de adictivă tehnologia modernă. În cazul copiilor, ei sunt interesați, în marea majoritate, de jocurile online. De ce? Pentru că majoritatea se bazează pe secreția de dopamină. Îți oferă fericirea de câteva secunde, când te simți marele câștigător. Apoi îți oferă acel eșec plăcut, când ți se oferă impresia că urmează să câștigi; și chiar dacă pierzi, ce contează? Sentimentul acela plăcut de a fi atât de aproape de câștig este mult prea prețios. Așa că jocul continuă! Și așa apare dependența.

Problemele cele mai mari ale sistemului care produce dopamina este faptul că e condiționat de noutate, de vești noi sau surpinzătoare și chiar de sentimentul că aceste lucruri se pot întâmpla (sunetul telefonului care anunță un SMS) și faptul că acest sistem nu are o modalitate de frânare, de oprire.

Presiunea celorlalți copii este un factor important

S-a realizat printre tinerii din America un chestionar cu privire la timpul pe care îl petrec pe telefoanele mobile, iar rezultate au arătat că 75% dintre tinerii intervievați cu vârste între 25-34 ani și 72% dintre cei cu vârste între 18-24 ani au răspuns că PROBABIL sau CU SIGURANȚĂ stau prea mult timp pe telefonul mobil. Chiar și ei își dau seama că nu este ok să stea atâta timp cât stau pe telefonul mobil.

Este adevărat că internetul satisface câteva nevoi relaționale de bază, cum sunt nevoia de recunoaștere, de apreciere sau de apartenență. În plus, presiunea celorlalți copii cu care joacă jocuri online este mare să rămână mai mult timp conectat. Până la urmă, un joc perfect este cel care te face să continui jocul fără întrerupere, nu? Mai mult, principalul subiect de discuție în grupul respectiv este jocul. Iar copilul care nu joacă se simte exclus din discuție, pentru că nu știe despre ce e vorba și nu poate participa la discuție.

Nu exagerăm puțin cu dependența de internet?

Avertizarea specialiștilor menționează câteva chestiuni foarte importante, de care trebuie să ținem cont. În primul rând, dependența de internet este rezistentă la tratament. În plus, prezintă riscuri semnificative, unul dintre ele fiind faptul că are o rată mare de decădere în dependență. Parcă nu mai sună atât de inocentă joaca cu tehnologia modernă, nu-i așa?

Haideți să vedem cum se definește dependența de internet.

– folosirea excesivă, însoțită de multe ori de pierderea simțului timpului sau a îndeplinirii nevoilor de bază (somn, mâncare, socializare etc.);

– izolare sau retragere interioară – apar chiar și sentimentele de furie, tensiune, depresie, când calculatorul nu este disponibil;

– excaladare – apare nevoia de echipament mai bun, soft mai bun sau petrecerea mai multor ore online;

– urmări negative care includ certuri, rezultate slabe la școală, minciuni, izolare socială și oboseală.

Dacă știi pe cineva care este dependent de internet sau dacă simți că pierzi controlul chiar tu, în dreapta este numărul de telefon unui specialist în dependențe de jocuri de noroc și de internet.

 

Ce putem face noi, ca părinți?

Primul pas este să ne întrebăm ce exemplu oferim noi, părinții. Cât timp suntem prinși cu tehnologia modernă, în loc să stăm cu familia, în special cu copii? Cât timp petrecem verificând emailul, sms-urile, Facebook-ul, Instagramul și orice alte aplicații? Data viitoare când vrei să îți verifici telefonul, întreabă-te dacă este chiar necesar să faci asta. În loc de a-ți verifica telefonul, de ce nu încerci un joc al simțurilor: ce văd aici, ce simt, ce aud, ce miros, ce gust.

Când ajungi acasă, parchează telefonul și uită de el o vreme. Este foarte important să te uiți la copil când vorbești cu el. Nu sta cu ochii în vreun ecran. Privește-l în ochi, transmite-i că este suficient de important încât să lași telefonul deoparte când discutați. ce îi transmiți copilului când te uiți la el în timpul unei discuții? Dragoste, apreciere, atenție, acceptare. Mai crezi acum neimportant contactul vizual?

Știai că în 2013, conform IAB, românii erau pe locul 2 în topul țărilor europene care petrec cel mai mul timp online, cu o medie de 18,6 ore petrecute săptămânal pe internet? Suntem fruntași la ceva, dar chiar ne dorim să fim primii la așa ceva?

Ce pierzi dacă renunți la tehnologia modernă?

Ai impresia că pierzi multe dacă nu ești online? Crezi că nu vei mai fi la curent cu ceea ce se întâmplă în viața ”prietenilor” de pe Facebook? Crezi că viața ta socială va avea de pierdut? Crede-mă, câștigi mult mai mult offline. Cum ar fi mai mult timp la dispoziția ta, mai multă energie, o stare generală mai bună. Ca un bonus principal, relația cu membrii familiei tale se va îmbunătăți considerabil.

Tipul de atașament care se formează prin existența contactului vizual afectează întreaga viață a copilului și apoi a adultului în care se transformă. Adică faptul că tu îl privești în ochi pe copil când vorbești cu el sau când el vorbește cu tine, îl va afecta pentru totdeauna. Chiar atât de important este să fii conectat la tehnologia modernă, încât ești dispus să îți sacrifici propriul copil?

Este ok pentru copiii sun 3 ani să se uite la ecrane?

În primul rând, haideți să vedem care sunt ecranele despre care vorbim. Mă refer la Ipad-uri, tablete, telefoane mobile, televizor, calculator. Să trecem acum la problematica vârstei. Până la 2 ani, copilul nu înțelege ce vede. Așa că nu există acumulare de informații, dezvoltare a abilităților cognitive. Bebelușii învață ”pe viu”. Dacă tu îi pui în fața unui ecran, îi privezi de învățarea reală. Cât îi pui în fața unui ecran, nici nu vorbești cu bebe. Prin urmare, îl privezi și de comunicare cu părintele, modalitatea cea mai bună de a-i dezvolta vocabularul și de a stabili contat vizual.

Dacă un bebeluș nu are parte de contact vizual în anii copilăriei timpurii, efectele sunt copleșitoare: sunt mai puțin sociabili, nu pot stabili interacțiuni față în față, sunt mai puțin capabili de a stabili conexiuni afective cu ceilalți, sunt mai puțin apți de a simți și de a oferi iubire, sunt incapabili să formeze relații de durată, familii și comunități. Iar efectul ar putea fi unul de tip domino. Generațiile următoare să fie crescute cu din ce în ce mai puțină dragoste sau chiar deloc.

Care este situația la copiii între 4 și 13 ani?

Bănuiesc că știți că Facebook-ul este pentru persoanele de peste 13 ani. Și totuși, un studiu realizat în SUA arată că 34% dintre utilizatorii de Facebook au vârste între 8 și 10 ani. Se pare că părinții și profesorii trebuie să fie conștienți de ce fac copiii online de la vârste mult mai mici decât s-a crezut până acum. Problema cu interacțiunile sociale online la vârste sub 13 ani, adică înainte ca dezvoltarea cognitivă și emoțională să aibă loc, este că pot conduce la interacțiuni negative și la o calitate scăzută a deciziilor.

Astfel, apare cyberbullying-ul, de exemplu. Un studiu realizat în 2-14 în 24 de țări a arătat faptul că 12% dintre părinții intervievați au spus despre proprii copii că au fost victimele cyberbullying-ului. Un alt studiu spune că peste 1 milion de copii au fost hărțuiți online pe Facebook cu un an înainte.

Acest grup este cel mai vulnerabil. În 2014, 84% dintre copiii americani aveau acces la internet, peste 50% dintre copii cu vârste între 8 și 12 ani aveau telefon mobil. Gândiți-vă doar la faptul că există peste 4.2 milioane de site-uri pornografice. Și problema cea mai mare este că, atunci când sunt online, oamenii au tendința să se simtă în siguranță chiar și atunci când nu sunt.

Ce ne este recomandat să facem?

În primul rând, în loc să fim legați de tehnologia modernă, să ne concentrăm atenția pe a dezvolta relații de calitate cu copiii noștri. Cum facem asta? Petrecând timp de calitate cu ei, atenți la ceea ce spun, ceea ce fac, interesați de ceea ce spun și de ceea ce gândesc.

Apoi trebuie să fim foarte atenți la exemplul pe care li-l oferim chiar noi. În cazul în care am uitat, suntem eroii din povestea vieții copilului nostru. Iar modalitatea în care folosim tehnologia modernă este modalitatea în care vor folosi ei tehnologia modernă. Chiar acum, nu mai târziu.

Un alt aspect important este calitatea relației de cuplu. Atunci când părinții petrec ei înșiși timp de calitate împreună, oferind atenție, respect și dragoste celuilalt, copilul se simte în siguranță, se simte puternic, are încredere în sine și primește un exemplu sănătos de relație de cuplu, pe care o va aplica mai târziu, când va fi timpul.

Pe lângă toate acestea, este necesară o monitorizare atentă a timpului petrecut online de către copilul nostru. Există aplicații care se ocupă fix cu acest aspect. Acestea îți spun cât stă online, pe ce site-uri stă online și care este comportamentul lui online. Poate ar trebui să fii mai atent în acest segment. 🙂

Dar nu ajunge. Este extrem de important să discuți cu copilul despre pericolele pe care le presupune online-ul. El trebuie să fie avertizat, trebuie să știe la ce se expune de fiecare dată când intră online.
Pentru a păstra o relație apropiată, te poți folosi chiar de online. Joacă cu copilul jocuri sigure și apoi discutați despre experiența respectivă. Vă oferă o temă comună și, în plus, știi exact ce face online.

Care este soluția mea personală?

Eu, personal, când sunt cu Vlad și simt că el își dorește o experiență totală alături de mine, îmi închid internetul. Nu contează cine îmi scrie, cine comentează, cine îmi trimite mesaj pe Whatsapp. Dacă e ceva urgent, grav, mă poate suna. În rest, copilul meu e cel mai important. Și am grijă să îi spun și să îi și arăt acest lucru. Ce poate fi mai minunat decât o cină în familie, fără bâzâitul telefonului care anunță cine știe ce comentariu lipsit de importanță?

Am învățat încă ceva de la Vlad. Dacă îl pedepsești luându-i accesul la internet, la telefon, nu obții decât furie, frustrare și dorință și mai mare de a sta pe dispozitivele electronice. Pentru că ce e interzis, este și mai atractiv, nu? În plus, ai nevoie să poți vorbi cu copilul când nu este lângă tine, iar el are nevoie de o supapă, să țină legătura cu prietenii lui. Poate e mai potrivită o pedeapsă educativă. Să spele doar el vasele timp de X zile, să ducă doar el gunoiul timp de Y zile sau orice alte pedepse care nu îl privează de comunicarea cu prietenii lui.

Iar pentru a menține o relație apropiată cu el, stau lângă el cât se joacă pe telefon fotbal și particip la joc când îmi spune, discutăm despre jucători, despre greșelile jucătorilor, despre ce tactică ar fi fost mai bună etc. În plus, găsesc mereu motive să îl fac să râdă sau facem șotii împreună. Mai mult, cel puțin o dată pe săptămână, eu și Vlad avem orele noastre de activități. Nu sunt ore de 60 de minute, durează câteva minute fiecare. Dar sunt foarte importante și îl fac pe Vlad să se simtă atât de important! Noi avem ore de gâdilat, de îmbrățișat, de pupat, de luptat, de aproximativ orice ne trece prin cap. Dacă sunt foarte obosită, îi spun că pot să trec doar prin 3 dintre aceste ore. Știți ce alege de fiecare dată? Orele de gâdilat, de îmbrățișat și de pupat. De fiecare dată! Trageți voi concluziile.

---

Datorita faptului ca a fost cererea mare, English Kids Academy va organiza din nou conferința, pe 23 februarie. Chiar vă recomand sa mergeți. Veți obține informații foarte valoroase pentru voi și pentru copiii voștri.

 

Photo credit: arhiva personală