Îmi plac clădirile vechi. Îmi place aerul pe care îl au. Îmi place cum mă simt când trec printre ele. Chiar dacă unii văd doar ruine şi şi-ar dori ca aceste ziduri să dispară, eu văd doar farmecul lor şi gloria de odinioară şi îmi imaginez lucruri care ar fi putut să aibă loc în ele sau oameni care au locuit acolo şi, dacă îmi place foarte mult clădirea, mă imaginez trăind eu în casa respectivă. Mă imaginez având invitaţi sau citind o carte lângă un şemineu în timp ce afară plouă, iar câinii mei dorm lângă fotoliul meu.
Dacă se întâmplă ca respectiva clădire să fie undeva în afara Bucureştiului şi să semene cu un conac cu terenuri multe, singura cale de a-mi imagina viaţa mea în casa respectivă este să am grajduri cu cai şi să am un cal negru preferat cu care aş pleca la plimbări lungi prin pădurea din apropierea casei.
Ştiu, e o nebunie. Dar e o nebunie frumoasă. Este una dintre modalităţile de a mă menţine conectată la o sursă de energie şi de frumos care mă ajută să depăşesc momentele dificile peste care dau. De aceea mă bucur când văd că şi alţii găsesc aceste clădiri interesante şi pline de inspiraţie. În Cluj, clădirile vechi prind viaţă cu ajutorul unor artişti talentaţi. Pentru unii aceştia sunt poate vandali, dar pentru mine, este doar o altă formă de a exprima interiorul frumos al acestor artişti. Şi de multe ori sunt uimită de ce poate ieşi din mâinile lor. 🙂
Poate că în cele din urmă vom accepta faptul că dacă noi nu înţelegem ceva nu înseamnă că acel lucru nu are valoare sau că nu poate fi frumos pentru altcineva. Cum spune şi vorba aceea: Beauty is in the eyes of the beholder (Frumuseţea este în ochii celui care priveşte). Aşa că până una-alta…bucuraţi-vă de frumos în orice formă ar fi. 🙂
0 Comentarii