Citybreak în Chișinău – cum te poți îndrăgosti de un oraș

Moldova nu a fost în topul listei mele cu destinații de călătorie. Dar cum nu îmi place să fiu prea previzibilă și pentru că îmi place să răspund unor provocări nerostite ale Universului, vara asta am ajuns pentru un citybreak în Chișinău.

De ce un citybreak în Chișinău?

A fost de ajuns să merg la cumpărături și să mă opresc la standul cu cărți la reducere. În mijlocul unui noian de alte cărți, trona un singur exemplar al unui ghid al Chișinăului. L-am ridicat, l-am răsfoit câteva secunde și în timpul ăsta am și croit un plan.

Urma să merg cu Vlad pentru o săptămână la Piatra Neamț la părinți, ca parte a concediului meu. Anul acesta a fost mai altfel și am petrecut muuult mai mult timp cu părinții mei decât în alți ani. Așa că am zis că nu se vor supăra dacă fug 3 zile din Piatra pentru un mic citybreak în Chișinău.

Zis și făcut. Nu am zis nimănui nimic de planul meu. Nu voiam să fiu deturnată din ce îmi propusesem. M-am uitat rapid pe Airbnb și am descoperit un apartament în centru care părea a fi genul meu de apartament. Nici nu vă închipuiți cât de pe gustul meu a fost!

 

După ce am rezervat apartamentul am căutat bilete de avion din Iași în Chișinău. Nu erau foarte scumpe, dar m-am gândit că distanța dintre Piatra Neamț și Chișinău este la fel ca și distanța dintre București și Piatra, adică vreo 350 km. Și cum nu mai fusesem niciodată singură cu mașina peste graniță, am zis că ar putea fi un fel de drum inițiatic. Să dezvolt femeia puternică și independentă din mine.

Aventuri pe drumul spre Chișinău

Așa că în ziua plecării am făcut plinul și am plecat, neștiind prin ce multitudine de întâmplări voi trece.

Ajunsă la graniță, am trecut de vama românească și am uitat că va mai exista și o vamă moldovenească. Așa că am trecut pe lângă vama moldovenească foarte sigură pe mine și nerăbdătoare să încep aventura moldovenească cu un prim citybreak în Chișinău.

Avântul mi-a fost tăiat nemilos de o barieră așezată în fața mea și un grănicer care s-a apropiat de mine întrebându-mă dacă am trecut prin vama moldovenească. Eu, sigură pe mine, i-am zis că da, am trecut prin vamă. El, răbdător, parcă știind cu ce rătutită are de-a face, m-a întrebat iar dacă sunt sigură că am trecut și prin vama moldovenească. În acel moment mi-am dat seama că trebuie să fie 2 vame și, cu un zâmbet larg pe buze am întors și m-am dus frumos la coada la vama moldovenească.

Când a venit și rândul meu să arăt documentele de călătorie, vameșul m-a întrebat foarte amuzat că ce-am făcut? Nu voiam să îi salut și pe ei? Mă bucur că au fost atât de relaxați față în față cu zăpăceala mea. Și doar mă informasem și știam că sunt 2 vămi, ceea ce era și logic, având în vedere faptul că Republica Moldova nu este în Uniunea Europeană. Dar deh. #SuntRătutită.

Și nu am putut să nu remarc benzinăria Bemol O știți, nu? E benzinăria aceea din reclamele acelea la care nu te poți opri din zâmbit. 😉

 

 

Ce am vizitat în Chișinău

Lista inițială includea și crame, dar și Cetatea Soroca, Orheiul Vechi și alte câteva puncte importante. Până la urmă, am decis că prefer să îmi îndrept atenția doar asupra Chișinăului, asupra clădirilor, parcurilor și sentimentului pe care mi-l transmitea orașul și să plănuiesc o a doua vizită în Republica Moldova în care să vizitez și alte atracții ale țării.

Prin urmare, în prima zi în oraș am mers mult pe jos admirând clădiri cu arhitectură veche, altele comuniste, altele mai moderne. M-am bucurat de o plimbare prin Parcul Catedralei și apoi pe pietonală. Am încheiat ziua cu o vizită la McDonald s pentru a-mi încărca telefonul până a doua zi, când mi-am cumpărat încărcător, că deh, pe al meu îl uitasem la părinți acasă.

 

A doua zi, după-amiază, am beneficiat și de un ghid local, care mi-a recomandat locuri și care mi-a indicat și unde pot vedea orașul de sus, acesta fiind ultima vizită făcută pe ziua respectivă, noaptea târziu, când din Chișinău se vedeau doar luminile. Astfel am ajuns la Muzeul Național de Artă, la singurul design hotel din Moldova, la Dendrariu,  Lacul Morilor, la un atelier fain și altele.

 

Am încheiat acest citybreak în Chișinău cu o vizită la Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală și apoi mi-am îndreptat atenția spre locuri de unde puteam cumpăra suveniruri. Pentru că deh, nu puteam pleca din Chișinău fără să ajung la Fabrica Bucuria. Nu vă spun ce am cumpărat pentru că aș vrea să mergeți chiar voi acolo să alegeți ce vă pohtește inima. 😉

–––

Dacă nu ați vizitat încă acest minunat oraș, trebuie măcar o dată să ajungeți acolo. Este plin de oameni frumoși, de mici detalii care bucură nu numai ochiul, ci și sufletul. 😉

 

Credite foto: arhiva personală