Nu cred că este prima dată când am trecut prin zonă sau am auzit despre Orăștie – am o mamă care era încântată de hainele de blană- dar acum un an a fost prima dată când m-am oprit mai mult de 10 minute în zona respectivă. Am vizitat zona din jurul orașului timp de o oră. Da, ați auzit bine. O oră. Atâta am avut timp. Dar un timp în care am făcut atât de multe! Am început cu cazarea, apoi cu Orăștie, am vizitat o cascadă și apoi stațiunea Geoagiu-Băi.
Înainte de a începe povestea despre Orăștie, trebuie să pun niște poze de pe drumul spre Orăștie. Este superbă Valea Oltului! 🙂
Am descoperit un Arsenal numai bun de încercat
Înainte de a povesti ce poți vizita în zona asta, trebuie să povestesc puțin despre parcul tematic Arsenal, care este foarte fain. E potrivit pentru teambuilding-uri, mâncarea este foarte bună, cazarea este suficient de ok, dar deh, este o tabără cu tematică militară, nu are cum să fie cazare de 5 stele. Plus că, angajații sunt drăguți și amuzanți pe alocuri. M-am simțit foarte bine și, de aceea, recomand parcul ăsta.
Am adunat cele mai drăguțe fotografii făcute la fața locului. De la cazare, la decorul tematic și la pădurea în care este localizat, parcul chiar este interesant. Iar treasure hunt-ul organizat de ei a fost foarte antrenant.
De la Arsenal la Orăștie
Nu vă faceți iluzii pentru sunt un Badea Cârțan contemporan. Dar am fost cazată la Parcul tematic Arsenal, care este la ieșirea din oraș. Fără mașină personală după mine. Așa că, am luat-o la picior, plină de vervă, spre oraș. Ce am vizitat? Am făcut o mini-listă mai jos.
Centrul orașului
Centrul orașului Orăștie este micuț, dar cochet. Sau așa mi s-a părut mie. Recunosc, de multe ori eu văd lumea cu ochelari roz, așa că, de multe ori, mi se spune că lucrurile nu sunt chiar așa cum le văd eu. Dar eu prefer să văd partea frumoasă a locurilor pe care le vizitez. De ce să mă blochez pe ce nu e cum trebuie, când mă pot bucura de ce e frumos, pentru a ave tone de amintiri plăcute când o să fiu babă bătrână și blocată într-un pat? 😛
Cetatea Orăștie
Nu este, din păcate, una dintre cetățile recondiționate, deși este veche de prin 1300. Dar e un loc simpatic de plimbare, mai ales că, între zidurile ei găsești următoarele 2 obiective de jos, numai bune de vizitat. Mi-aș dori să fim mai atenți la locurile noastre istorice, să le scoatem la lumină, să le împărtășim cu lumea și, de ce nu, să și aducem un venit constant locului în care sunt localizate. Dar deh, e greu să stăpânești un popor care știe cine este, știe de unde vine și știe ce vrea. Așa că, praf și pulbere! 🙁
Bisericile evanghelică și reformată
Dar să mă opresc din discursul meu pesimist, că tocmai ce povesteam mai sus că prefer să văd lumea prin ochelari roz. Prin urmare, să mi-i pun din nou, pentru a vă arăta cele 2 biserici surori, aflate una lângă alta, în interiorul ruinelor cetății Orăștie. Biserica reformată este din secolul XIV, iar cea evanghelică din secolul XIX. În spatele celor 2 biserici, s-au descoperit nu cu multă vreme în urmă, rămășițele unei rotonde – o capelă de zid circulară – care este chiar mai veche decât bisericile. Rotonda era folosită strict de familiile nobiliare din zonă. Desigur, nu m-am putut abține să nu mă plimb pe marginile ei, neștiind la acel moment că este un monument istoric. Și asta pentru că persoana care ne-a descuiat cele 2 biserici nu știa despre rotondă. Așa că, am bănuit că e vreo săpătură mai recentă. (facepalm)
Prin pădure, la pas
Primul loc vizitat pe lângă Orăștie a fost o pădure, unde am redescoperit pădurea, cu zgomotele sale familiare mie din copilărie, cărări înguste, ducând la niște scări din piatră. Unde duceau aceste scări fermecătoare? Dacă ți-a trecut prin minte un tărâm dintr-o altă lume, ai ghicit! De fapt, am găsit o cascadă absolut încântătoare, la care se putea ajunge pe 2 părți. Mie mi-a plăcut mult mai mult traseul meu, pe la acele pietre. Zgomotul discret, dar clar al cascadei, păsările, verdele plin de viață al pădurii și încântarea de a descoperi locuri noi, de care nu mai auzisem, mă făcea să par a fi Vlad al meu, dacă ar fi înconjurat de pizza, paste, calzone, tiramisu, salată cu rodie și toate dulciurile posibile.
Las mai jos cele câteva imagini din plimbarea mea prin pădure, dar și cu cascada, ca să vă ajut să înțelegeți puțin din starea faină pe care mi-a dat-o. Nu degeaba japonezii folosesc terapia pădurii pentru a se elibera de stres. Chiar funcționează! 🙂
Rămășițele romane de care nu auzisem
Capela romanică sau Rotonda
Am spus mai sus ce este o rotondă. Ei bine, știai că există o singură rotondă intactă în România? Adică este unica din țara noastră și se află lângă Orăștie, în satul Geoagiu. În curtea în care se află această biserică, se mai află o altă biserică, una medievală, Biserica Reformată.
Rotonda a fost construită prin anul 1100 și respectă forma altarelor dacice. Această biserică, este o raritate a arhitecturii romanice din zonă, nu doar pentru că este circulară, dar, la fel ca și cea reformată, acestă biserică a fost realizată din materiale de construcție recuperate din castrul roman. Legenda spune că a fost ctitorită de niște cruciați care se întorceau de la Ierusalim, pe drumul roman care trecea prin Valea Geoagiului.
Am aflat la fața locului că acolo este și o tabără de copii, administrată de Asociaţia Tinerilor Creştini din Transilvania, cu sediul în Cluj-Napoca. Inițial, crezuserăm că am greșit poarta. Dar mai mulți băieți care jucau volei acolo ne-au confirmat că am ajuns bine. Dacă nu vă descurcați să ajungeți la Rotondă, pur și simplu întrebați sătenii. Vă vor îndruma ei. 🙂
Geoagiu-Băi și haiducii
Germisara, cum era cunoscută Geoagiu-Băi pe vremea dacilor, este încă vizitată de mulți români, în mare parte pentru calitatea apei termale, dar și pentru istoria locului. Din păcate,
După ce m-am plimbat puțin prin stațiune, am mai făcut o plimbare prin pădure, una mai dificilă din cauza gradului de înclinare a spațiului. În drum spre pădure am trecut pe o alee străjuită de câteva Am vizitat Grota Haiducilor, care nu e cine știe ce. Adică e o groapă într-o stâncă. Dar eu eram, de fapt, în căutarea unui lac de care auzisem că este prin zonă. Nu am ajuns la lac pentru că am obosit prea tare tot urcând, fără a descoperi semne că sunt pe drumul bun. Plus că trebuia să plec. Așa că am renunțat. E o plimbare pentru o altă ocazie și un alt articol. 🙂
Băile termale romane din Germisara
Dacă SPA-urile tradiționale, medicale sau termale sunt la mare căutare în ultimii ani, m-am gândit să merg la unul de lux, unde strămoșii noștri ofereau aur zeilor. Adică la Germisara. Aici au fost descoperite plăcuţe votive din aur (depuse din recunoștință pentru o zeitate). Ăsta da SPA, nu? Ei bine, din păcate, în perioada comunistă, fundul craterului a fost betonat – cum altfel! – și este cam ca nuca în perete în contextul locului respectiv, dar deh…te pui cu frenezia betonării?
În zilele noastre, băile astea nu mai sunt atât de la mare căutare, ca pe vremuri. Doar de către iubitorii de vechi și de locuri instagramabile. Recunosc că mi-a plăcut mult locul, deși nu ai prea multe de făcut acolo. Dar pozele au ieșit tare bine. 🙂
–
Pentru călătoriile următoare în zonă, am pus pe listă Peştera Prăbuşită(Cigmău), Peştera Mada( Mada) și altele din satele din jur, Casa Memoriala Aurel Vlaicu – în casa din satul Aurel Vlaicu (Geoagiu) a trăit celebrul aviator, unul dintre pionierii aviaţiei româneşti. În această casă se pot admira schiţe, cărţi, machete realizate de Aurel Vlaicu şi bucăţi din avionul cu care acesta s-a prăbuşit pe 13 septembrie 1913.).
Sursă foto: Colecția personală, unele editate, altele needitate 🙂
0 Comentarii