Ce nu trebuie să ratezi în Arad

Au trecut deja 3 săptămâni de când m-am întors din Arad și încă editez poze și postez pe Instagram! Ce spune asta? Spune că Arad chiar merită să fie vizitat!

Mi-am schimbat părerea despre Arad

Aveam o idee total greșită despre zonă și mă bucur că am ales să merg în turul organizat de Consiliul Județean Arad prin intermediul CNIPT Arad, la care s-au alăturat și cei de la Asociația Turism Alternativ .

După 2 zile petrecute în Arad – da, știu, prea puțin, dar voi reveni – mi-am schimbat total părerea. Este un oraș frumos, cu clădiri extraordinar de frumoase, cu oameni minunat de politicoși și prietenoși. Mi-aș dori ca acele clădiri să fie mai iubite de autoritățile locale și să le renoveze și recondiționeze, pentru că sunt atât de frumoase!

Dar să revin la lista mea cu nu trebuie să ratezi dacă ajungi în zonă.

Vizită la unicul Muzeu al cofetăriei din țară

Da, la Arad a fost înființat singurul Muzeu al cofetăriei din țară. Și se pare că este unic nu doar în România. Muzeul a fost înființat din drag de meseria de cofetar de către un fost cofetar, stimatul și simpaticul domn Ioan Gui. Acesta a amenajat în 2 camere din casa proprie o întreagă expoziție de aparturi, ustensile și fotografii legate de această meserie frumoasă, toate acestea datând din perioada interbelică.

Pasiunea cu care a vorbit despre fiecare aparat în parte, despre fiecare fotografie, m-a făcut să îmi doresc să îl fi cunoscut pe vremea când încă făcea preparate cofetărești în Arad. cu siguranță că era foarte bun la ceea ce făcea.

Nu doar că am avut ocazia să vedem aceste ustensile și aparaturi, dar am aflat că acestea sunt și funcționale. Ca dovadă, domnul Gui ne-a arătat cum se făcea hârtia zimțată pentru bomboanele de pom – poate unii dintre voi își mai aduc aminte de hârtia asta. Am pus mai jos video-ul cu domnul Gui, care făcea demonstrația pe o hârtie specială de bomboane, hâtie pe care O pisică neagră a păstrat-o. Eu am rămas cu poze cu hârtia și cu vocea domnului Gui, care ne-a explicat cu drag tot ce era în muzeu.

Am atașat câteva fotografii din muzeu și rămân cu speranța că autoritățile locale vor face mai multe pentru acest muzeu. Mă gândesc că ar putea să îl mute într-o locație mai ușor accesibilă și să îi ofere domnului Gui statutul de curator al muzeului pe viață. În plus, acesta ar putea face tururi cu turiștii, explicându-le acestora ce conține acel muzeu și de ce este important. Sper să aud cât mai repede acest lucru. Până atunci voi scrie un alt articol, special despre acest muzeu și domnul Gui. 🙂

Update: Din păcate, domnul Gui a decedat 🙁 și încă nu știu care este statusul acestui muzeu al cofetăriei. Când voi afla mai multe, vă voi informa.

Turul cramelor din Arad

Nu am fost în toate cramele, dar am fost în câteva crame chiar simpatice! Voi povesti mai pe larg într-un alt articol. Până la acel articol, vreau să vă menționez cramele pe care le-am vizitat într-una dintre cele 2 zile.

Am început ziua cu Crama Max Marc, al cărei simbol de pe etichetă este un arbore Sequoia Gigantea, copac pe care l-am descoperit în spatele cramei, pe marginea unui drum printre vița de vie. Crama este nouă, este încă în amenajare. Tot aici am dat și peste niște ruine ale unei case boierești, casă pe care aș fi vrut să o prind înainte să se deterioreze atât de tare. Din ce am înțeles, proprietarii doresc să readucă la viață casa respectivă. Le doresc succes! Priveliștea de acolo este superbă!

Următoarea vizită am făcut-o la Crama Elite din Măderat, unde ne-am simțit foarte bine. Crama are 3 asociați, iar cuplul care ne-a întâmpinat la cramă este tare simpatic și amândoi au vorbit cu drag despre pasiunea lor, vinul. În jurul cramei, se vedeau doar câmpuri pline de viță de vie, iar liniștea din jur era întreruptă doar de vreun lătrat de cățel sau de păsări.

A urmat Wine Princess. Inginerul Balla Géza are una dintre cele mai moderne stații de vinificație din Miniș. Locul e vizitat mereu de turiști români, dar mai ales străini. Aici vei descoperi cunoscutul vin de tip Asszu, din so­iul Cadarcă.

O altă cramă unde ați putea face o degustare este Domeniile Hellburg din comuna Covăsânț. Proprietarii sunt o familie frumoasă, care este pasionată de obținerea celui mai bun vin. Un lucru interesant este faptul că strugurii sunt procesați în Slovacia.

Un italian și o româncă se ocupă de Crama Daiconi. Numele îi vine de la dealul unde niște soldați polonezi au rămas fără cai în urma unei lupte de acum 100 de ani și au cerut cai de la localnici zicându-le ”Dai caii”. Robertp Cerantola, proprietarul cramei, a cumpărat acel deal și a plantat viță de vie pe el. Iar numele i-a rămas Daiconi.

Ne-au primit voioși, cu mesele pline și de mâncare și de vinuri. Aici am prins și un apus superb, toți îngrămădindu-se pe balcon, pentru a prinde răsăritul într-un pahar de vin. Pentru că eu am preferat să mă bucur de priveliște dintr-un fotoliu-balansoar, am ales să postez o fotografie făcută de X. De aici am plecat cu un suvenir pe gustul meu: o lămâie dintr-un lămâi crescut la cramă. Mirosea minunat.

Ultima oprire a fost la o Crama RAB, unde am ajuns destul de târziu, deja era noapte. În ciuda orei, familia proprietarului a fost foarte primitoare, iar mesele s-au umplut rapid de mâncăruri delicioase, udate de o multitudine de vinuri albe, roze sau roșii.

Nu știu cum am reușit să vizităm 6 crame în 14 ore, cu tot cu 2 mese nu știu. Făcând un calcul simplu la finalul zilei, am ajuns la concluzia că au fost degustate 34 de vinuri la cele 6 crame, în doar 14 ore. Și totuși, majoritatea dintre cei prezenți au putut să își aleagă un vin câștigător. Unii au și cumpărat, alții au primit.

Turul orașului la pas

Am mai spus și la început: orașul acesta este minunat. Dacă s-ar investi puțin mai mult în recondiționare și renovare, plus infrastructura pietonală în zonele centrale, ar fi absolut minunat!

Mergând la pas prin oraș, atenția îți este mereu atrasă de diverse clădiri cu o arhitectură fantastică. Fie că este Secession maghiar sau vienez, ochii nu vor ști încotro să se uite mai întâi, ce să admire prima dată.

Din ce am înțeles, urmează să se investească într-o zonă pietonală, care să ajute la redarea farmecului unei zone care acum este umbrită de aglomerare și mizerie.

Mai jos sunt câteva fotografii făcute pe străzile din Arad, urmând să revin cu un alt articol, care să descrie în detaliu noul tur al orașului, organizat de CNIPT Arad, tur pe numele său Secretele Aradului.