Am remarcat în ultimii ani o tendință din ce în ce mai evidentă de a te referi la jobul pe care îl ai ca fiind ”scârbici”, galere, închisoare și altele de genul. Și mă trezesc că și eu am astfel de gânduri uneori legate de locul de muncă. Desigur, orice job are părți pozitive și părți negative. Dar jobul acela este ceea ce ai/am ales să faci/facem. Nu ne-a obligat nimeni să stăm acolo. Nu ne ține nimeni legați de scaun. Și totuși, rămânem acolo.
Dăm vina pe nevoia de bani, pe obișnuință, pe situația economică și altele. Și totuși, poți face ceva. Nu îți place jobul pe care îl ai și mergi cu inimă grea spre muncă? Caută altceva. Nu te lăsa până nu găsești jobul visurilor tale. Sau măcar un job la care să te duci mai entuziasmat. Schimbă locul de muncă cu altul la fel, dar măcar faci o schimbare. Nu da vina pe alții pentru faptul că tu te simți mizerabil la muncă.
Care e treaba cu jobul meu
Eu mă gândesc că atât de mult ne place să găsim și să ne concentrăm pe ce nu ne place la job, că uităm că sunt și părți pozitive la jobul pe care îl facem. De exemplu, eu urăsc că trebuie să mă ocup și de facturi la jobul meu. Am fugit de contabilitate – chiar și de cea simplă – și acum fac și asta. Dar, îmi place faptul că am fost provocată să reușesc să fac din ce în ce mai bine o chestie despre care nu știam foarte multe când m-am apucat. Nu îmi place că trebuie să mă supun unor proceduri – eu, care sunt o rebelă din fire, dar am nevoie să mă organizeze cineva, așa că e o chestie bună până la urmă.
Nu vreau să stau la birou marea majoritate a timpului, în fața calculatorului, dar așa îmi dezvolt răbdarea, de care nu prea am parte. Nu sunt încântată că trebuie să mă trezesc devreme dimineața pentru a veni la job prin ploaie, prin ninsoare, când mi-e rău sau când sunt deprimată, dar sunt mult mai productivă dimineața, așa că este un lucru bun ăsta, plus că îmi dezvolt determinarea și spiritul de supraviețuire.
Nu aș vrea să uit că jobul pe care îl am presupune și niște șefe super faine, ieșiri pentru a face poze de postat pe Facebook, creere de texte pentru website-uri și pentru alte medii, petreceri tematice lunare cu colegii, petreceri faine de sfârșit de an, cumpărat cadouri pentru copii, cercetare online și offline, participare la evenimente care mă ajută să cresc și pe plan personal, dar și profesional.
Și, în ciuda neajunsurilor, care nu sunt nesemnificative, găsesc mereu chestii care îmi plac și care mă motivează să ajung acolo, indiferent de ce se întâmplă. În momentul în care plusurile nu vor mai fi de ajuns, voi pleca. Voi căuta ceva care să îmi aducă satisfacție cât de cât, pentru că îmi petrec atât de mult timp la birou și nu aș vrea să treacă timpul și eu să fiu într-o luptă continuă cu dorința de a nu mai merge la birou. Vreau să îmi placă ceea ce fac și cu cine fac.
Oare cum stau lucrurile în cazul Anei?
Cum care Ana? Ana despre care tot scriu eu și ale cărei picturi le port atât de des! Ana-Maria Gălețeanu de la Game Art! 🙂 Ana lucrează de acasă și face lucrul care îi place cel mai mult să îl facă: pictează. O invidiez pentru treaba asta și mi-aș dori să ajung și eu să fiu ca Ana când voi crește mare. 😉
Dar chiar și Ana experimentează lucruri nu atât de pozitive legate de jobul ei. De exemplu, uneori nu are inspirație. Iar atunci, practic, pierde întreaga zi în ceea ce privește pictatul. Dar mereu găsește cev cu care să îi ocupe timpul. Apoi, are foarte multe lucruri de făcut, nu doar pictează. Nu are o echipă ce se ocupă de restul. Așa că, Ana face poze, editează pozele făcute, trimite propuneri, răspunde la propuneri, postează pe rețelele sociale, pentru că de acolo apare o parte a clienților ei. Mai mult de atât, Ana face și contabilitate! Nici ei nu îi place activitatea asta, dar trebuie făcută, așa că rezistă eroic, considerând că e un proiect de dezvoltare personală.
Lucrând de acasă, cu siguranță că există și tentația de a lenevi și de a nu respecta programul impus inițial. Iar acest lucru poate avea un impact negativ asupra relației cu clienții, dar și cu planurile ei de viitor. Prin urmare, trebuie să fie foarte strictă cu programul și cu proiectele la care lucrează. Prin urmare, nu este chiar atât de ușor și de lejer să lucrezi de acasă! Dar Ana a ținut foarte mult să menționez faptul că cele mai bune părți ale jobului ei sunt faptul că lucrează de acasă, că face ceea ce îi place, că intră în contact cu foarte multe persoane, astfel devenind mult mai deschisă în diversele situații cu care sse confruntă și, mai mult, apar provocări care o determină să fie și mai bună la pictat. Iar toate astea sunt extrem de importante și au un impact pozitiv major în viața Anei.
Ție ce îți place la jobul tău?
Pentru că eu și Ana am făcut o listă cu chestiile negative și cele pozitive de la noi la job, ne-am gândit să te provocăm și pe tine să ne spui nu ce nu îți place la jobul tău, pentru că suntem sigure că sunt chestii și negative, dar hai să ne concentrăm pe cele pozitive. Să ne aducem aminte ce ne-a motivat să ne angajăm acolo unde lucrăm acum. Povestește-ne într-un comentariu la acest articol ce te motivează pe tine să te duci în fiecare zi la muncă, în afară de bani, desigur. 😛
Spune-ne care este cea mai faină chestie care se întâmplă la tine la job și care ești sigur că ar plăcea multor altora să o experimenteze la biroul la ei. Nu te sfii, spune tot ce găsești pozitiv și poate te ajutăm să te reîndrăgostești de jobul tău sau măcar să nu te mai duci cu picioarele grele de frustrare acolo. Poate te ajutăm să iei o decizie de a pleca de acolo, dacă nu găsești nimic care să te motiveze să rămâi. Așteptăm cu entuziasm comentariile voastre.
Avem și un cadou pentru voi
Și pentru că nu am vrea să oferi atât de mult din culisele vieții tale fără să primești și ceva înapoi, am gândit acest articol împreună cu Ana ca pe un mic concurs, în urma căruia tu să câștigi un tricou pictat manual de Ana, cu tematică de Crăciun/iarnă. Și ca să te știi care este calitatea muncii Anei, am pus mai jos 3 tricouri pictate de ea. Unul dintre ele este Tricoul Rahela Petrescu. De care sunt foarte mândră. 😉
-
- Tricou Avocado
-
- Tricou Atom
-
- Tricou Rahela Petrescu
Care este regulamentul de participare? E simplu. Citește secțiunea de mai jos pentru a putea fi sigur că ai o șansă reală să câștigi tricoul.
Regulament concurs
În primul rând, concursul va începe pe 2 decembrie ora 00.00 (adică fix când se termină ziua de 03.12.2018) și se va termina pe 15 decembrie, ora 00.00 (adică fix înainte să înceapă ziua de 15.12.2018).
A. Tu comentezi la articolul acesta răspunzând provocării mele de mai sus – ce te motivează să te duci la muncă, în afară de partea financiară.
B. Eu și Ana citim comentariile și alegem comentariul nostru preferat – de aceea comentariile trebuie să fie mai mult de 10 cuvinte și nu ne-ar deranja nici comentarii haioase, dar autentic.
C. Anunțăm câștigătorul aici în articol, dar și pe Facebook, la postarea inițială cu concursul
D. Câștigătorul are termen până pe 16 decembrie să revendice tricoul.
E. Ana pictează tricoul și îl va trimite câștigătorului până pe 22-23 decembrie, pentru a putea fi purtat de aceste sărbători de câștigător.
Nu e greu nu? Tot ce ai de făcut este să ne povestești într-un comentariu partea pozitivă a jobului tău și să verifici dacă ai câștigat. De restul ne ocupăm noi. 😉
Așteptăm entuziasmate comentariile tale! Deja ne imaginăm cum ne vom găsi chiar noi motivație pentru ceea ce facem noi acum. Hai, ce mai aștepți? Începe să scrii! 😉
CÂȘTIGĂTOR CONCURS: ANA MARIA MARIN! – Ana, așteptăm să o contactezi pe Ana, pentru a-ți revendica premiul! 😉
Cu drag,
Ana și Rahela
PS Dacă vrei să faci comandă de o pictură pe orice vrei tu, poți să îi scrii Anei pe anacrafty@gmail.com și vei decide împreună cu Ana detaliile. 🙂
Credite foto: Pozele sunt luate de pe site-ul gameart.ro, cu acordul Anei.
18 Comentarii
Cel mai mult si cel mai mult imi place ca lucrez cu sotul meu! E super distractiv pentru ca putem fi creativi la patrat. Noi fotografiem si ne face placere sa cunoastem oameni si bebelusi dragalasi ( de la care fur cateodata cate un pupic pe talpite:)) )
Job-ul nostru este unul frumos, stiu, suna poate prea banal dar chiar acesta este cuvantul potrivit din punctul meu de vedere. Sa fotografiem este chiar o provocare, incepem prin a ne cunoaste cu oameni apoi chiar intri in intimitatea familiei lor si sa nu mai zic ca participam la evenimente importante pentru ei si le raman amintiri pe hartie pe viata.
Cel mai frumos din toata treaba asta este atunci cand clientii iti devin prieteni si chiar nasi!
În primul rând, că plec de acasă. Și mă întânesc cu oameni. Și facem lucruri frumoase împreună! Și ne inspirăm unii pe alții! Și se văd rezultate! Și, la drept vorbind, munca mă face să mă organizez mai bine! Iar în altă ordine de idei, pentru o mamă – a merge la muncă = a ieși în oraș! Deci, cui nu-i place să iasă în oraș? :))
:)) Sentimentul nu îmi este necunoscut. De aceea m-am reangajat destul de repede după ce am născut. Că voiam să ies în oraș. :))
Iar inspirația pe care o poți găsi într-un grup de oameni cu care colaborezi zi de zi nu se compară cu inspirația de zi cu zi pe care trebuie să o găsești singur, de acasă, dacă nu lucrezi într-o firmă.
Cand lucrezi cu oamenii intotdeauna vor exista minusuri si grele incercari, dar important este sa nu te opresti sa speri ca si cei mai dificili vor zambi intr-o zi. Am fost sportiva de performanta si am invatat sa depasesc esecurile cu fruntea sus. Imi place extrem de mult ceea ce fac pentru ca nu exista plafonare. Ma provoc in fiecare zi sa fiu mai buna, sa aduc ceva nou, sa dau energie si zambet. Modelez oameni la propriu, sunt antrenor si nutritionist si ma hranesc cu bucuria elevilor mei care sunt mai frumosi, mai sanatosi, mai tonici si mai increzatori in fortele proprii. Va doresc succes tuturor in a va gasi placerea de a merge cu drag la serviciu!
Liliana, din comentariul tău am simțit până aici, la mine, energia ta. Parcă te și văd agitată, în sală. :))
Cea mai bună atitudine este cea în care te provoci să fii mai bun, să oferi puțin din tine celor din jurul tău. La un moment dat, magia se va întâmmpla. 😉
Zambetele oamenilor bucurosi, fericiti iti valideaza munca si iti ofera increderea ca ceea ce faci este exact ce au ei nevoie. Foarte frumos Liliana. Ma bucur de ceea ce ai scris si iti multumesc.
Eu am muncit mult să ajung să fac ceea ce îmi place la job astfel încât să nu consider că muncesc. Și chiar o fac într-o corporație în care mă văd și peste 10 ani. Pare complicat? Nu este, după opinia mea omul sființește locul. Sunnt pozitivă din fire și chiar în zilele nasoale când mai îmi iau una peste nas că nu am făcut ceva la cotele înalte cu care s-au obișnuit cei din firmă, îmi dau seama că este fapt o oportunitate de învățare. Am o echipă super mișto – toate doamne și nu există rivalitate sau competiție, ne ajutăm și ne hăhăim, iar ocazional atunci când avem ceva de zis o facem direct, fără să ne ascundem după deget.
Mi-au trebuit 4 ani ca să ajung aici și să împletesc două direcții: aceea educațională – pentru că sunt trainer, dar și prima mea dragoste în carieră: comunicarea. Și chiar dacă sunt un fel de struțo-cămilă – pentru că nu pot explica într-un singur cuvânt ce fac la muncă – sunt extrem de norocoasă că nu a trebuit să aleg între cele două mari iubiri ale mele și sunt într-un loc în care le fac pe ambele în egală măsură. Sunt înconjurată de oameni de la care învăț zilnic câte ceva, pot lucra de acasă sau de fapt de oriunde și extra particip la o grămadă de programe de training ca participant pe alte arii decât pe cele pe care sunt eu dezvoltată.
Este fantastic când auzi oameni care spun că este jobul visurilor lor, că nu consideră munca pe care o fac muncă, pentru că le place tot ceea ce fac. Iar faptul că reușești să te dezvolți și pe alte direcții decât cele pe care activezi, este magnific! Îmi place să mă educ continuu și mi se pare că este unul dintre cele mai faine lucruri pe care le poți face pentru tine. Să înveți încontinuu, fără să te oprești pentru că nu e aria ta de interes. Orice înveți te ajută la un moment dat.
Mă bucur pentru tine, Ana, că trăiești atât de frumos viața de corporatistă! 🙂
Sa vezi agitatie la Bianca in sala, este toata un suflet si un zambet. Multumesc de gandul bun!
:)))) Să știi că Bianca e fix lângă mine și am citit împreună comentariul. s-a amuzat maxim. :))
O știu pe Bianca și energia ei. hahaha
Ce frumos Ana… m-am hahait si eu citit fara oprire ceea ce ai scris. Ce fain ca poti imbina cele doua pasiuni… ma bucur cand descopar/ cand citesc despre oameni carora le place sa mearga la birou.
Merci, Ana :)! Sunt o norocoasă și mulțumesc universului zilnic pentru asta! Dar și muncesc în continuu să adun energie pozitivă pe subiect! 🙂
Activez in doua domenii, media si educatie. Pe langa satisfactia financiara si intelectuala, cele doua dau sens vietii mele. Visul meu din totdeauna a fost sa am un impact asupra oamenilor atat de mare incat atunci cand nu voi mai fi, sa nu fiu uitata. Sunt fericita ca micutii mei elevi invata ceva util in viata datorita mie, limba engleza, iar prin cursurile mele pun printre primele caramizi la fundatia ce mai tarziu va forma adultul responsabil, pregatit de orice provocare. Iar prin emisiunile pe care le pregatesc si le prezint ne dezvoltam atat eu, cat si publicul meu, din toate punctele de vedere. Este o mare bucurie sa stii ca fiecare zi din viata ta contribuie la imbunatatirea calitatii vietii altora. Asa cum am zis mai sus, joburile mele dau sens vietii pe care o am, iar visul meu din totdeauna cred ca are mari sanse sa se implineasca.
Loredana, ai spus un mare adevăr. Jobul ar trebui să dea sens vieții, alături de familie, să te formeze și să te dezvolte ca persoană.
Mă bucur tare că ai comentat aici. Știu ce faci și doream și eu să mă apuc de treaba asta acum ceva vreme. Poate nu ar fi fost o idee rea. 🙂
Loredana, cand se indeplineste mare vis, ne scrii/ ne dai de stire ca sa topaim si noi de fericire?
Îmi place faptul că, datorită job-ului am reușit să mă dezvolt ca persoană, am reușit să îmi dezvolt abilitățile în interacțiunea cu oamenii, înainte de job eram un tip timid, parcă aveam frică să nu greșesc nimic, să nu zic ceva nelalocul lui. Acum toate acestea s-au schimbat, sunt altfel. Tot datorită job-ului actual în fiecare zi învăț ceva nou. Consider că începând ca angajat poți într-o bună zi să devii angajator, ca angajat vei învăța pas cu pas totul despre acea meserie și la rândul tău când vei deveni șef îi vei putea învăța și pe ceilalți. Momentan sunt angajat la recepția unui complex sportiv dar îmi doresc ca pe viitor să îmi deschid eu unul!
Cât de important este să fim încurajați să ne dezvoltăm și să fim noi înșine. Ne permite să visăm și să facem minuni cu viața noastră.
Succes, Tudor, cu planurile de viitor! Îți doresc să ți se îndeplinească! Să mă anunți când în deschizi! 😉
Eu clar vreau sa vin la deschiderea complexului tau sportiv. Foarte frumos si multumesc Tudor pentru ca ne-ai impartasit din partile bune ale job-ului tau. Sunt convinsa ca ceea ce ne-ai scris este doar o parte… chiar daca le-ai rezumat asa frumos.