Ce este dragostea?

Se spune că dragostea este ce  ne menține pe linia plutire. Că fără dragoste viața ar fi pustiu. Că te simți ca și cum ai pluti, că nimic nu se compară cu dragostea. Probabil că așa este. Nu spun că nu. Dar dincolo de magia asta care ne ia mințile, ce este dragostea, de fapt?

Dacă stăm puțin și raționăm, dacă uităm puțin de fluturi și de norișori pufoși și momentele care îți taie, pur și simplu, respirația, dragostea nu este decât un alt mod de a fi rănit. Poate suna trist și deprimant. Dar o să fiți de acord cu mine până la urmă. Chiar și dacă celălalt răspunde pozitiv sentimentelor tale, tot te va dezamăgi, tot te va lăsa singur(ă) atunci când ai mai multă nevoie de ea(el) și tot își va spune cuvintele nepotrivite la momentul nepotrivit.

Dragostea este o suferință continuă

Practic, dragostea este un șir lung de dezamăgiri, este o listă lungă de minciuni albe sau mai puțin albe și lipsa dorinței de a-i lăsa celuilalt libertatea de a fi propria persoană. Da, întotdeauna vom dori să îl transformăm pe celălalt să fie ”mai pe gustul” nostru, mereu vom spune că mesajul este de la mama, când, de fapt, este de la tipa(tipul) aceea(acela) pe care noi o(îl) detestăm și de fiecare dată o să ne închidem în noi când celălalt va dori să discute și să rezolve problemele.

Chiar și când credem că am găsit persoana potrivită – și poate chiar am găsit-o – respectiva persoană tot nu va fi perfectă. Tot ne va face să suferim, ne va transforma nopțile în zile și zilele în chinuri dulci. Și ne vom zvârcoli în agonie până uităm și o luăm de la capăt. De fiecare dată.

Dragostea este ca un magnet

Și ce este uimitor este că, în ciuda tuturor chestiilor ăstora, care ar ține o persoană sănătoasă departe de ceva atât de nociv, totuși, noi vrem mai mult, iar și iar. Nu putem sta departe. Este ca și cum dragostea ar fi un drog de care nu putem să ne dezintoxicăm corpul niciodată. Orice și oricât am încerca. Ne îndrăgostim iar și iar. De multe ori de aceeași persoană. Iar și iar.

Ce este dragostea? Este înțelegere, pasiune, sincronizare. Este ca un zâmbet larg, de încep să te doară fălcile. Este ca și cum te-ai întoarce acasă după o călătorie lungă și istovitoare. Dragostea este ACASĂ. Și de aceea toți vrem dragoste. Pentru că toți vrem să ajungem odată și odată ACASĂ.