Suntem în luna martie, lună care înseamnă pentru mine un nou început. Ies din toropeala de peste iarnă și mă simt împrospătată de aerul din ce în ce mai primăvăratic. Iar aerul ăsta de reîmprospătare se simte în toți, de la mic la mare, de la tânăr la bătrân. Parcă suntem mai vioi, parcă zâmbim mai mult și avem chef mai mult de viață.
Oare îmbătrânesc? Nici gând!
Și, cu toate acestea, pe măsură ce anii trec, luna martie este cea în care am din ce în ce mai des gânduri despre cum mai arată pielea mea, câte riduri mai am, spre unde mă îndrept, ce am făcut cu viața mea, ce planuri mai pot îndeplini, ce planuri sunt sortite eșecului pentru că nu mai am timp să mi le aduc la îndeplinire și altele de genul ăsta. Unii ar spune că e semn că îmbătrânesc. Eu zic că nu, nici gând. E semn de maturitate. Sau măcar de tentativă de maturitate. Bătrânețea? Poate pe la 100 de ani, așa. Până atunci mă concentrez pe copilul din mine.
Sunt destule persoane care îmi spun că sunt ca un copil uneori. Sau că ar fi cazul să fiu mai serioasă, doar am o vârstă. Alții îmi spun să las treaba asta de a fi copil pe seama lui Vlad. Desigur, îmi doresc enorm de mult ca Vlad să rămână copil la suflet cât mai mult posibil. Și îmi doresc acest lucru și pentru mine. De ce? Pentru că este minunat să te bucuri ca un copil de prima zi cu adevărat de primăvară. Să râzi din tot sufletul, să alergi desculț și să te prostești de câte ori poți. Pentru că bătrânețea este opțională!
Am înnebunit? Poate. 😉
Mă îndrept grațioasă spre 41 de ani deja. Și încă am momente când îmi este greu să mă opresc din râs, ca atunci când eram adolescentă. Încă mă prostesc ori de câte ori am ocazia, încă alerg desculță cu Vlad pe unde apucăm sau ne trimitem selfie-uri în care ne strâmbăm atât de tare, încât îmi doresc din tot sufletul să nu vadă altcineva decât el acele poze. Încă pot să acord încredere oamenilor (nu oricui, desigur), încă mai cred că există iubire fără limite, încă mai cred că pot să mănânc oricât și că voi reuși să slăbesc rapid – ceea ce, desigur, nu se întâmplă :D.
Da, am înnebunit! Mă cred încă tânără! Deși am suficiente riduri și linii de expresie care ar putea să mă contrazică. Dacă mereu găsești motive de a fi deranjat de orice, dacă vezi doar ce este negativ, atunci aceste lucruri vor începe în timp să se vadă și pe fața ta. Dar eu cred că nu am de ce să fiu posomorâtă doar pentru că nu îmi place să stau atâtea ore la birou, când eu sunt făcută să stau în natură. Găsesc mereu motive să râd și timp să închid ochii și să fac călătorii virtuale oriunde îmi doresc.
Nu am de ce să stau bosumflată că afară plouă și că mă va uda apa. Așa și? E apă. Se usucă. Plus că părul meu combinat cu apa de ploaie rezultă într-o coafură care îmi place enorm de mult. Să plouă, zic! 😉 Orice am face, să nu uităm că nu trebuie să ne simțim bătrâni. Bătrânețea este opțională. Putem fi tineri în spirit, în acțiuni, în gândire. Nu trebuie să uităm cine suntem, doar pentru că ni se adaugă ani la vârstă. Bătrânețea este opțională!
Și știți ce îmi place și mai mult?
Faptul că mama mea încă se consideră suficient de tânără să se îngrijească, să se coafeze, să se îmbrace ca și cum ar avea cu mulți ani mai puțini decât are, să călătorească, și să descopere chestii noi, să învețe să își pună singură filme pe Netflix, deși habar nu are să umble pe calculator. Și ador că mama își face măști faciale și își masează fața ascendent, așa cum a învățat când era foarte tânără și cum m-a învățat și pe mine să fac.
Mama are grijă de pielea ei pentru că știe că este uscată și că o piele îngrijită a unei persoane mai în vârstă poate arăta mai tânără decât pielea neîngrijită a unei persoane tinere. Mama mea refuză să îmbătrânească. Și o admir pentru asta. Se apropie de 70 de ani, dar nu i-ai da atâta. De ce? Pentru că are grijă atât de interiorul ei, cât și de exteriorul ei. Iar dacă uită să facă asta, eu sunt aici să îi reamintesc să bătrânețea este opțională!
***
Cam toți ne dorim să se fi descoperit deja o modalitate de a rămâne mereu tineri și frumoși; dar cum acest lucru nu s-a întâmplat încă, putem doar să ne asigurăm să nu îmbătrânim prematur. Dar cum putem face acest lucru?
0 Comentarii