Seara aceea a început ca multe altele, cu o adunătură de oameni care mai de care mai diverși și toți dădeau semne de stânjeneală. Probabil că era vina distanței dintre noi. Nu ne mai văzuserăm toți odată de peste 10 ani și niciunul nu știa dacă poate să se lase în voia amintirilor și legăturilor de altă dată sau nu.
Însă nu a durat mult până cineva a făcut primul pas, prima glumă, la care altcineva a râs cu poftă și seara s-a transformat într-un moment aparte, de care îmi amintesc și acum cu drag, cu un zâmbet în colțul gurii. Prieteni vechi, râsete calde și o masă plină de bucate alese – ce poate fi mai minunat pentru o toamnă rece, când sufletul tânjește după căldură și apropiere.
Ne adunasem cu un scop simplu: să petrecem timp împreună, să povestim puțin despre viața noastră și să ne asigurăm că suntem toți bine. Nu era prima masă pe care o dădeam pentru prieteni, dar acum simțeam că parcă fiecare alegere de mâncare sau băutură duce pe umeri reușita întâlnirii noastre. Îmi fusese dor de ei, de noi toți împreună. Am ales totul cu mare grijă pentru această întâlnire, știind că, dacă fac alegerile potrivite, pairingul de arome unice vor fi un liant perfect între poveștile noastre, mâncărurile și băuturile ce își făcuseră loc cu încredere pe masa lungă din living.
Am început seara încet, povestind și râzând cu poftă de pățaniile din facultate, de visurile noastre legate de viitor și de cum viața a luat aproape pentru toți alte direcții. Nu a durat mult și conversațiile noastre au devenit mai profunde, parcă cerând să fie ajutate de ceva bun, să poată aluneca mai ușor cuvintele.
Rosé-ul care deschide povești
Am știut că trebuie să aleg niște vinuri bune, românești, să le aducă aminte celor plecați prin străini de România, de gusturile din tinerețe. Așa că nu am putut alege decât Beciul Domnesc, o cramă românească înființată prin 1949 de care sigur ați auzit și voi.
Prima sticlă deschisă a fost Sigillum Moldaviae Rosé, un vin demisec din Huși ce părea să reflecte în culoarea sa pastelată fragilitatea momentelor frumoase pe care le-am petrecut împreună în anii de mult trecuți, dar și a serii noastre de depănat aintiri.. Pe măsură ce l-am turnat în pahare, în aer s-a strecurat rapid o aromă proaspătă, de bujori, trandafiri şi frunze proaspete de busuioc, făcându-i pe toți atenți la ce paharele lor.
Am ales să îl acompaniez cu o tartă cu brânzeturi și legume proaspete – o combinație ușoară, dar savuroasă. Rosé-ul, cu aciditatea sa delicată și dulceața subtilă, a completat perfect textura cremoasă a brânzeturilor și aroma coaptă a legumelor.
După prima înghițitură, am simțit cum vinul parcă a intensificat aromele tartei și a transformat o simplă tartă cu brânzeturilor și legumelor într-o experiență. Iar seara abia începea.
Feteasca Neagră – sufletul Moldovei în pahar
După ce farfuriile au fost golite și discuțiile au devenit mai animate, piesa de rezistență a serii. Știind că mai multora dintre ei le era dor de gastronomia tradițională românească, am spus că tare ar merge bine pentru sufletul lor niște sarmale aburinde, învelite în foi de varză murată și așezate pe un pat de mămăligă aurie, aburindă.
Nu am stat pe gânduri și am scos la iveală sticla de Sigillum Moldaviae Fetească Neagră, un vin roșu care promitea să cucerească papilele gustative rând pe rând. Nu am greșit. Feteasca Neagră s-a dovedit a fi partenerul perfect pentru sărmăluțele mele. Cu textura sa catifelată și aromele complexe de prună, mure și un strop de ghimbir, a echilibrat tare bine grăsimea sarmalelor, iar taninurile s-au jucat frumos cu notele condimentate ale umpluturii de sarmale.
Unul dintre prietenii mei mi-a spus, la un moment dat, chiar că notele acelea de prune uscate parcă îi amintea de toamnele copilăriei petrecute la bunici, când grădinile gemeau de fructe zemoase. Era parcă am turnat în paharele lor nu un simplu vin, ci un strop din tradițiile și pasiunea Moldovei.
Finalul dulce al serii cu o Busuioacă de Bohotin
Pentru final, când râsetele s-au domolit și toți păreau cuprinși de tihnă și stare de bine, am apărut cu un preparat tradițional din casele bunicilor noastre: prăjitură cu mere caramelizate și scorțișoară. Alături, am așezat o sticlă de Sigillum Moldaviae Busuioaca de Bohotin, cu parfumul său inconfundabil de trandafiri și busuioc și mentă. Vinul, ușor dulce, a făcut parcă și mai bună prăjitura, amplificând aromele de mere. Chiar și eu am rămas surprinsă de contrastul dintre textura desertului și delicatețea vinului – o combinație care părea că e gândită așa chiar din beciurile cramei.
Prietenii mei au plecat cu sufletele pline de bucuria reîntâlnirii, dar și cu papilele gustative fericite, răsfățate și alintate de pairingurile mele reușite între bucatele mele și vinurile unice Sigillum Moldaviae de la Beciul Domnesc.
Călătorie printre aromele Moldovei
Acum, la câteva zile după seara aceasta minunată, mi-am dat seama că fiecare vin Sigillum Moldaviae pe care l-am avut pe masă a avut o poveste de spus – una despre pământurile roditoare ale Moldovei, despre strugurii care cresc sub soarele blând al regiunii și despre pasiunea celor care le dau viață. Mi-am dat seama că vinul cramei Beciul Domnesc nu doar a fost un pairing bun pentru bucatele pregătite de mine, dar a și (re)creat conexiuni.
Așa a fost seara noastră – o serie de momente unice, împachetate în aromele delicate sau intense ale acestor vinuri. Rosé-ul ne-a deschis pofta de povești, Feteasca Neagră ne-a adus mai aproape de rădăcinile noastre moldovenești/românești, iar Busuioaca de Bohotin a încheiat totul cu o dulceață subtilă, lăsând loc pentru amintiri de neuitat la întâlnirile care vor urma.
Iar după așa seară reușită, am deschis website-ul cramei, ca să citesc un pic istoricul acesteia.Am mai văzut câteva vinuri din colecția Sigillum Moldavae care par a fi deosebite: Feteasca Regală, Feteasca Albă, Rose, Pinot Noir, Tămâioasa Românească și Muscat Ottonel.
Și am aflat, cu uimire, că Monumentul Beciul Domnesc, este chiar din vremea lui Ştefan cel Mare şi găzduieşte peste 100 000 sticle de vin. Chiar mai mult, pentru că este important din punct de vedere istoric, Monumentul Beciul Domnesc a fost inclus în patrimoniul cultural al României. Nu puteam face o alegere mai bună pentru un moment așa de frumos din istoria grupului nostru de prieteni.
Tu ce vinuri ai alege pentru întâlnirile cu prietenii tăi?
***
Acest articol este înscris în competiția de scriere creativă Superblog.
0 Comentarii