Am fost în Paradis și mi-a plăcut

Ziua de azi a început mai devreme decât în alte zile, în dangătul fermecător al clopotului bisericii din apropiere. Ador diminețile leneșe precum cea de astăzi, când nici măcar nu e nevoie să deschizi ochii pentru a afla cât este ceasul. Doar numeri răbdător câte bătăi de clopot se aud și știi ora curentă. 😉

Ne-am hotărât să mergem la o plajă la care ajungi făcând stânga din Potos, după minunăția de Giola (link). Dar, dintr-odată, ni s-a făcut chef să mergem cât mai departe să descoperim ce mai oferă insula asta frumoasă. Așa că am pornit voioși spre Skala Potamia.

Arsanas Beach – sălbatică și frumoasă

Dar până să ajungem la Skala Potamias, am făcut zeci de poze de pe drum priveliștilor magnifice pe lângă care treceam. Și credeți-mă că nu exagerez când spun că priveliștile meritau toată atenția. Bine, nu toată atenția mea, că eu conduceam. Dar tare aș fi vrut să pot căsca gura pe geam, să mă bucur și eu. Dar m-am bucurat că am descoperit 2 plaje care ne-au plăcut foarte mult.

Prima dintre ele, Arsanas Beach, era sălbatică și frumoasă, cu o apă minunat de turcoaz. A meritat tot efortul mașinuței mele de a se screme pe drumurile abrupte pe care am cotit de pe drumul principal. Dacă vrei o pauză de la zgomotul online-ului, aici e de tine. Nu ai semnal, iar ca să ajungi la plajă, treci printr-o tavernă micuță, atât de frumoasă! Mă vedeam scriind o carte acolo, sorbind câte un coktail sau savurând vreo mâncare grecească.

Paradise Beach – aglomerată și frumoasă

A doua dintre aceste plaje este Paradise Beach. Este o plajă foarte aglomerată, dar este chiar lângă munte, stânci până în apă, nisipul e aproape alb, apa are culoarea turcoaz deschis, iar valurile sunt mai mult plăcute decât obositoare. De aceea am și ignorat oamenii de pe plajă, ne-am așezat lucrurile pe niște pietre mari și am plecat în apă.

Am înotat vreo oră, poate chiar mai mult. Nu aș putea spune, pentru că nu am verificat decât rar cât e ceasul în vacanța asta. Parcă nu am mai fi plecat. Apa era caldă și răcoritoare în același timp și a fost singura dată când nu am stat cu papuceii de apă în picioare. Nu aveai de ce. Nu erau pietre sub apă, nu prea era vegetație. Vlad mi-a spus că a văzut câțiva pești pe acolo, dintre care unul a sărit dintr-un val ce se prăvălea peste ei. Nu am făcut foarte multe poze aici, nu pentru că nu aveai ce fotografia, ci pentru că am luat pauză și m-am distrat cu Vlad în apă. 😉

Skala Potamia – suveniruri și coktailuri de vis

În cele din urmă am plecat spre Skala Potamia, pentru că nu voiam să ratăm plaja asta. , unde am aflat cu părere de rău că era plin de români – 90% dintre turiști spunea un chelner. Locul arăta superb. Pe de o parte munte, pe de alta mare, iar între ele magazinele pline de suveniruri și cafenele pline de farmec.

Am colindat magazinelele, ne-am cumpărat câteva suveniruri, Vlad a jucat câteva jocuri mecanice și am mâncat, pentru că eram lihniți. Vlad voia să mănânce pizza, așa că m-am oprit la un local unde scria că au pizza homemade. Suna bine.

Ne-am dus pe terasă și am comandat pizza margherita, preferata lui Vlad – pe care Vlad a împărțit-o cu greu de bună ce era, eu paste napoletane – din care am cedat lui Vlad o parte, în schimbul a 2 felii de pizza, iar ceilalți și-au luat pizza 4 formaggi – din care au donat 2 felii lui Vlad, în schimbul altor 2 felii de pizza din porția lui. Mai multe detalii despre mâncare și băuturi urmează într-un articol dedicat.

Pe lângă asta am mai comandat un coktail. Voiam unul frumos, ca pentru vacanță. Desigur, trebuia să fie și acrișor, că nu îmi plac băuturile dulci. I-am comunicat asta ospătarului și mi-a adus un pahar imens, colorat, plin cu picături de delicioșenie numită Paradise Beach și făcută din grapefruit, mango, cocos, ananas și cine știe ce o mai fi fost acolo. Au gustat toți din paharul meu și s-au hotărât că vor și ei.

Evident că eu am mai comandat unul, pentru că…pentru că e vacanță și am dreptul la încă un coktail. 😛 După ce ne-am pus burțile la cale, abia ne mai mișcam, a sosit chelnerul nostru preferat cu un platou plin cu fructe. Ni s-au bucurat nu doar ochii, dar și papilele: pepene roșu, piersică, prune, struguri, toate din partea casei. Nu puteam să lăsăm cadoul lui pe masă, deși nu mai puteam să mâncăm nimic. Așa că am lăsat mai lejere hainele și am atacat fructele cu poftă, devorându-le aproape imediat. Recomand cu mare drag bistroul Thomai din Skala Potamia.

Vă las cu pozele făcute astăzi, că tare faine sunt! 😉