6 ani de blogging

Toamna asta s-au împlinit 6 ani de când am început să fac blogging. 6 ani în care am adunat amintiri, ca într-un jurnal. 6 ani în care prin intermediul blogului am întâlnit oameni frumoşi, oameni luminoşi, oameni care chiar mi-au fost alături când am avut nevoie.

Cum am început?

Am început blogul acesta din frustrare ecologică. Îmi venea să iau la bătaie oamenii care aruncau pe geamul maşinii cutii de suc, ţigări şi ambalaje diverse. Voiam să îmi poziţionez maşina în faţa maşinii lor, să le blochez drumul, să îi dau jos din maşină şi să îi oblig să strângă nu doar gunoiul lor, dar şi al altora, ca o formă de pedeapsă. Am hotarât că asta nu era o idee bună şi că mai bine încep un blog unde să îmi strig supărarea. Aceleaşi sentimente plăcute le aveam şi faţă de cei care mâncau seminţe pe o bancă în parc, în jurul lor aşternându-se rapid un covor de coji.

Primul meu blog era pe o platformă ecologică şi se numea Explozia de verde (www.rahelapetrescu.wordpress.com). Apoi m-am gândit că parcă îmi vin ideile mai bine în engleză aşa că Explozia de verde a devenit Green Blast, iar gândurile îmi curgeau liniştite şi îndrăgostite în engleză. Nu am scris foarte des. Când îmi simţeam sufletul că explodează de sentimente de tot felul, scriam.

Am trecut pe domeniu propriu

La un moment dat mi-am dat seama că de fapt, aş vrea să scriu mai des şi că e cam ciudat că scriu numai în engleză. Sunt româncă. Trăiesc în România. Şi aşa am revenit la blogging în limba română. De ziua mea, am primit cadou domeniul www.rahelapetrescu.com. Excelentă surpriză şi idee. Mulţumesc încă o dată! 🙂 Apoi…au fost nişte probleme tehnice. Adică, fiind o perioadă foarte aglomerată, am pierdut din vedere să plătesc la timp găzduirea şi …Aşa m-am trezit pentru vreo 2 luni pe www.rahelapetrescu.eu. Dar s-au rezolvat toate problemele între timp şi am revenit pe adresa mea consacrată, www.rahelapetrescu.com, adică aici, unde vă scriu acum.

Ce funcție are blogul meu?

Blogul ăsta a fost ca un fel de supapă. Şi-a făcut treaba excelent. Un jurnal al fericirii, durerii, prieteniei, un jurnal al vieţii. Am scris când am fost supărată pe mine, pe alţii, când am iubit, când nu am mai iubit, când m-au supărat lucruri văzute în jurul meu, am inventat poveşti, am scris despre poveştile lui Vlad, despre viaţă, despre prieteni.

Mulţumesc celor care mă citesc şi care m-au încurajat să scriu în continuare. Vouă vă promit că voi scrie doar lucruri în care cred şi lucruri pe care le susţin. Şi vă mai promit ceva: mă voi strădui  să nu mai uit să plătesc găzduirea. :))