Rahela, pentru că îţi place să îţi faci de lucru, îţi servesc prima porţie pe seara asta. Că aşa sare somnul şi se instalează pofta de scris. Să-i dăm citire, zic!
„Ah, dragule ! Ţin să te anunţ că am celulită. Sau celebra coajă de portocală. De la ciocolata cu aromă de iarnă mi se trage. Nu-mi spune că nu te aşteptai ca o lady să fie defectuoasă. Ba să ştii! Suntem femei cochete şi devreme acasă. Gospodine, mame, prietene, surori. Şi toate avem acelaşi defect : vrem să fim perfecte! Pentru că se zvoneşte prin târg că aşa ne vreţi şi voi. Cică dacă voi aveţi bărbi ferchezuite, costume italieneşti şi eau de cologne frantuzeşti, trebuie să fim perfecte în Loubies, cu Mademoiselle Channel la braţ şi împaltonate în Fendi. Că aşa îi şade unei aspirante Lady. Ah, da! Şi bucle faux waves sau lejere. După caz.
Revenind la defectuoasa stare în care mă aflu, mai că nu îmi vine să îţi mai spun straşnica viaţă pe care o duc. Mai ţii minte când am mers la cumpărături şi m-ai întrebat pentru ce sunt toaaaaate acele ‘nşpe mii de creme din coş? Iar faţa mea crispată ţi-a căzut ca un fulger în moalele capului. De atunci ai refuzat să mai ai vreo cunoştinţă despre pomezile femeieşti. Cum altfel aş fi putut să îţi explic în mijlocul beautystore-ului câte defecte trebuie să ascund/repar? Crezi că arăt îmbujorată şi cu ochii migdalaţi, aşa oricum, peste noapte? Ai şi tu meritul tău pentru asta, dar în mare parte se datorează iscusinţei doctorilor. Cum care? Cei de la clinica XY de ne repară pe toţi.
Dragule, după privirea ta eşti mai rău ca un măgar în mijlocul ceţei din Londra. Nu-mi spune că tu şi amicii tăi aţi crezut că perfecţiunea vine la pachet pentru toată lumea ? Unii se nasc cu ea, alţii o dobândesc. Sub pudra mea sidefată se ascund pistruii bunicii. Aceia pe care îi admiri din când în când, dar pe care îi ascund din calea soarelui de teamă să nu se înmulţească precum ciupercile după ploaie.
Ştiu că îţi place să mă săruţi. E evident asta. Dar dragule, uneori am impresia că buzele mele sunt prea subţiri. Crezi că ar trebui să…? Nu ? E bine aşa? Am impresia că Maria îmi face în ciudă cu buzele ei tip Angelina.
Spune-mi dragule, ce-ţi mai place la mine? Nu te grăbi. Mai durează până cobor de pe cei 12 cm ai pantofilor. Şi e absolut obositor corsetul acesta. Dar spune-mi ce ţi-a plăcut cel mai mult la mine atunci când ne-am văzut prima oară?
Recunosc, pe mine m-a atras privirea ta pătrunzătoare şi look-ul tău de gentleman. Ca cei de pe Pinterest. Nu mai întâlnisem unul ca tine. Aveai ceva ce se numea maniere. Şi eleganţă. Şi nu era studiată. Şi mi-ai spus ceva de Baudelaire. Iar eu am crezut că ştiai unde stătusem anterior. Curios că strada se numea la fel. Şi de o baladă a unei Adele sau Adeline. Am crezut că mor când ai spus că „La dolce vita” e filmul tău preferat. Pentru mine era îngheţata favorită…
Astăzi la serviciu mi-au spus că se fac restructurări. Doar tipele care poartă 90-80-70 D în sus vor putea rămâne. Ce zici? Facem o vizită la clinică? Sau mergem în Mallorca pe yaht? Oricum tu ai suficient pentru amândoi. Ups… Sau nu? Glumeam dragule! Ştii că sunt femeie independentă. Adică in-dependenţă de alţii. Să fii o lady cere sacrificii, să ştii.
Acum că am terminat cu artificiile pe ziua de azi, spune-mi, cum mă placi ? „
– Wannabe Lady –
PS Textul de mai sus se vrea un pamflet, dar e trista realitate. Citiţi cu grijă şi luaţi notiţe. Pomezile rămân pe altă dată.”
Postarea de mai sus este scrisă de prietena mea Daniela Ciucă (fashion designer zic eu, future writer şi blogger zice ea). Cum spuneam în articolul anterior, o să mai aibă postări pe aici, aşa că obişnuiţi-vă cu ea! 🙂
0 Comentarii